Germania taie prognoza pe 2026 la 0.5%

Consiliul Experților Economici din Germania (Sachverständigenrat, principalul organism consultativ al guvernului) și-a redus prognoza de creștere pentru 2026 de la 0,9 % la 0,5 %, o revizuire în jos de 44 % în șase luni. După contracțiile din 2023 și 2024, cea mai mare economie a Europei intră în al patrulea an consecutiv de aproape stagnare.

Președinta consiliului, Monika Schnitzer, a spus că economia mai crește doar datorită cheltuielilor statului pentru apărare și infrastructură. Fără acest impuls bugetar, Germania ar fi deja în scădere.

Iluzia celor 500 mld. euro

În martie 2025, Berlinul a creat un fond special de 500 mld. euro pentru infrastructură și investiții climatice, împărțit între proiecte federale (300 mld. euro), guverne regionale (100 mld. euro) și un fond pentru transformare climatică (100 mld. euro). Împrumuturile sunt ținute în afara „frânei datoriei”, limita constituțională care plafonează îndatorarea anuală a guvernului.

Problema este că banii nu s-au transformat, în mare parte, în investiții noi. Institutul ifo, unul dintre cele mai importante centre germane de cercetare economică, a constatat că 95 % din noua datorie atrasă prin fond în 2025 nu a dus la investiții suplimentare. Guvernul a mutat cheltuieli existente din bugetul obișnuit în fondul special. Din cele 24,3 mld. euro disponibile, investițiile reale au crescut cu doar 1,3 mld. euro. Clemens Fuest, șeful ifo, a descris mecanismul drept acoperirea găurilor bugetare cu bani împrumutați.

Chiar și finanțarea cu adevărat nouă se lovește de blocaje. Comisia Europeană notează că Germania nu are suficientă forță de muncă, capacitate de planificare și viteză de autorizare pentru a absorbi rapid investiții de asemenea dimensiuni. Banii există în acte, dar ajung prea lent în economia reală pentru a schimba traiectoria.

Șoc energetic pe fundații slăbite

Declanșatorul imediat al revizuirii este conflictul din Iran și aproape blocarea transportului maritim prin Strâmtoarea Hormuz, care au împins puternic în sus prețurile petrolului și gazelor. Consiliul se așteaptă acum ca inflația să ajungă la 3,0 % în 2026, față de 2,1 % în prognoza din noiembrie.

Șocul energetic lovește o economie deja slăbită de trei schimbări structurale: pierderea gazului rusesc ieftin după 2022, reducerea cererii chineze pentru utilaje și automobile germane și tranziția la vehicule electrice, care redesenează industria auto. Modelul german bazat pe exporturi depindea de energie ieftină și de cerere industrială externă solidă. Ambele s-au erodat.

Presiunea demografică

Cel mai dur avertisment al consiliului vizează sistemele de asigurări sociale. Contribuțiile totale pe salarii din Germania — pensii, sănătate, șomaj și îngrijire pe termen lung, împărțite între angajator și angajat — sunt deja la 42,3 % din salariul brut. Fără reforme, nivelul ar urma să urce la 45,4 % până în 2030 și 49,7 % până în 2040.

Cea mai mare presiune vine din asigurările de sănătate, unde cheltuielile au crescut cu 64 % din 2005, în timp ce veniturile au avansat cu doar 31 %. Pe măsură ce generația baby boom iese la pensie, contribuțiile pentru pensii sunt proiectate să urce de la 18,6 % la 21,8 % până în 2040; consiliul estimează că această povară suplimentară ar reduce PIB-ul cu 0,5-0,9 % până în 2035.

Veronika Grimm, membră a consiliului, a formulat direct problema: „Dimensiunea statului social trebuie să corespundă creșterii țării. Nu poți continua să majorezi cheltuielile sociale când economia nu crește.”

De ce trebuie să fie atentă Europa

Germania reprezintă aproximativ 29 % din PIB-ul zonei euro. Stagnarea sa se transmite prin lanțurile de aprovizionare și prin cererea de import în restul blocului. Banca Centrală Europeană, care stabilește dobânzile pentru toate cele 20 de țări din zona euro, se lovește acum de o contradicție: Isabel Schnabel, membră a boardului BCE, susține o majorare a dobânzii pe 11 iunie pentru a ține sub control inflația alimentată de energie, în timp ce economia germană are nevoie de direcția opusă.

După cum observă Bruegel, BCE nu poate calibra simultan o politică optimă pentru o Germanie stagnantă și pentru economii sudice mai reziliente, precum Spania.

Deficitul bugetar al Germaniei este proiectat să crească de la 2,7 % din PIB în 2025 la 4,3 % în 2027, peste plafonul european de 3 %. Țara care le-a ținut ani la rând lecții economiilor din sudul Europei despre împrumuturi ajunge acum să ruleze un deficit tot mai mare, cu puțină creștere economică în schimb.

Riscul este un cerc vicios: creșterea slabă umflă deficitul, costurile sociale în creștere comprimă bugetul, iar stimulul fiscal care ar trebui să rupă ciclul este absorbit de artificii contabile și de limite administrative. Testul pentru Berlin este dacă banii împrumutați pot deveni investiții productive înainte ca factura demografică să ajungă la scadență.