Germania preia comanda baltică cu efective insuficiente

Corpul 1 Germano-Olandez (1GNC), un comandament militar binațional cu baza la Münster, va prelua de la mijlocul lui 2026 comanda tactică a tuturor forțelor terestre ale NATO din Estonia și Letonia (Ministerul german al Apărării, Euronews). Decizia, convenită la summitul NATO de la Haga din 2025, îi dă Germaniei pentru prima dată rolul de lider în apărarea convențională a spațiului baltic. Forțele care ar trebui să susțină această responsabilitate rămân însă, în mare parte, pe hârtie.

Ce acoperă comandamentul

1GNC nu este o structură improvizată. Înființat în 1995, corpul a condus de șapte ori rotații ale Forței de Răspuns a NATO și are aproximativ 400 de militari din 16 state aliate (Ministerul eston al Apărării). Teoretic, poate coordona până la 50.000 de militari (Global Banking and Finance Review). Prin noul mandat, 1GNC va comanda toate forțele terestre NATO și naționale din Estonia și Letonia, inclusiv grupul de luptă condus de Regatul Unit la Tapa (NATO).

Estonia a alocat 17 mil. euro pentru un post de comandă avansat, orașul Pärnu, din vestul țării, fiind varianta probabilă de amplasare (ERR News). Cartierul general principal rămâne însă la Münster, la peste 1.500 de kilometri de teritoriul pe care trebuie să îl apere.

Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a prezentat decizia drept un „rol-cheie pentru Bundeswehr” și o dovadă că Europa este pregătită (Deutschlandfunk). Datele de personal ale propriului minister arată însă o imagine mai complicată.

Deficitul de personal

Principala desfășurare germană din zona baltică, Brigada 45 Panzer din Lituania, are aproximativ 1.700 din cei 4.800 de militari planificați, adică circa o treime din efectivul-țintă. Restul posturilor vor fi deschise abia din octombrie 2026, iar capacitatea completă nu este așteptată înainte de sfârșitul lui 2027 (DBwV). Bundeswehr are în ansamblu aproximativ 120.000 de militari activi, față de o țintă de 280.000 până în 2030 (Ministerul german al Apărării).

Țările pe care 1GNC trebuie să le apere au constrângeri și mai dure. Estonia are o armată activă de aproximativ 8.000 de militari, dintre care jumătate sunt recruți recenți. Letonia are 8.400 de militari, fără tancuri și fără avioane de luptă (DBwV). Coridorul Suwałki, fâșia îngustă dintre Kaliningradul rus și Belarus care leagă statele baltice de restul NATO, este acoperit de un grup de luptă de aproximativ 1.200 de militari.

Reorganizarea schimbă lanțul de comandă, dar nu adaugă trupe noi.

Umplerea unui gol american

Calendarul deciziei se suprapune peste retragerea parțială a angajamentului american. Desfășurarea planificată în Germania a rachetelor americane cu rază lungă Tomahawk și Typhon „se pare că nu va mai avea loc”, a confirmat șeful apărării germane (Breuer via Deutschlandfunk). Planurile regionale de apărare adoptate de NATO la Vilnius în 2023 porneau de la contribuții militare americane mai consistente. 1GNC preia o parte din acest gol, înlocuind puterea de foc absentă cu o coordonare mai rapidă.

Schimbarea rearanjează și ierarhiile europene. Forțele franceze desfășurate în Estonia în cadrul Prezenței Înaintate Consolidate a NATO, adică batalioanele aliate rotite în statele de pe flancul estic din 2017, intră acum sub comandă germană. Analiștii francezi de la IFRI, un think tank din Paris, observă că Berlinul „vizează să devină națiunea integratoare și liderul pilonului european al NATO”, acumulând comandă operațională în loc să construiască o capacitate europeană independentă (IFRI).

Nimic din acest proces nu a trecut prin Bundestag, parlamentul Germaniei. Specialiștii în drept constituțional semnalează o distanță tot mai mare între practică și controlul parlamentar: desfășurările permanente în avans și noile mandate de comandă sunt tratate ca prerogative executive, fără aprobare parlamentară (Verfassungsblog). Nici fostul guvern, nici cel actual nu au testat juridic această interpretare.

Industria de apărare se mișcă mai repede decât armata. Rheinmetall construiește fabrici de muniție în Lituania și Letonia, dar producția va începe abia în 2027. Sectorul trebuie, la rândul său, aproape să își dubleze personalul, concurând cu firmele de tehnologie pentru aceiași ingineri și dezvoltatori software (Taylor Wessing). Germania a acceptat comanda. Acum construiește fabrici pentru o armată pe care încă nu o poate încadra complet.