Germania duce pensiile spre bursă

Pentru fiecare persoană de peste 65 de ani din UE, aproximativ trei adulți de vârstă activă contribuie la sistemul de pensii (Eurostat). Raportul se îndreaptă spre doi contributori pentru un pensionar (European Commission 2024 Ageing Report). Comisia germană pentru pensii a răspuns cu cel mai amplu pachet de reformă propus în ultimii ani de o economie mare a UE: o componentă suplimentară finanțată prin investiții pe piața de capital, creșterea treptată a vârstei de pensionare și reguli mai stricte pentru ieșirea anticipată din activitate. Nicio altă țară nu preia modelul Berlinului, dar toate se confruntă cu aceeași aritmetică.

Cum se fisurează sistemul prin repartiție

Pensiile publice europene funcționează, în esență, pe baza unui schimb între generații: salariații de astăzi finanțează pensionarii de astăzi prin contribuții pe muncă. Sistemul rezistă cât timp numărul contributorilor este mult mai mare decât cel al pensionarilor. Când raportul se restrânge, deficitul trebuie absorbit undeva: contribuții mai mari, pensii mai mici, pensionare mai târzie, imigrație mai ridicată sau transferuri mai mari din bugetul general (European Commission 2024 Ageing Report).

Componenta germană finanțată prin piețe încearcă să reducă dependența exclusivă de acest mecanism. Ideea este ca angajații să acumuleze economii investite financiar pe parcursul vieții active, astfel încât pensia să nu depindă integral de salariile generației următoare. Tranziția creează însă o generație prinsă între două obligații: cineva trebuie să plătească în continuare pensiile curente, în timp ce lucrătorii mai tineri încep să redirecționeze o parte din contribuții spre economisire investită (Eurostat, OECD). O componentă finanțată nu șterge factura demografică. O mută.

Suedia are deja o versiune a acestei împărțiri: 16 puncte procentuale din contribuția la pensia publică merg în sistemul clasic prin repartiție, iar 2,5 puncte într-o „pensie premium” finanțată și investită pe piețe (Pensionsmyndigheten). Lecția pentru Germania este limitată. O componentă de piață poate funcționa ca adaos mic și bine guvernat la o pensie publică solidă. Dar Oficiul Național de Audit al Suediei a identificat probleme serioase de protecție a consumatorilor pe platforma de fonduri și a avertizat că mai multe opțiuni de investiții nu produc automat rezultate mai bune (Riksrevisionen).

Trei țări, trei moduri de a absorbi costul

Franța a majorat vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani, cu aplicare treptată până în 2030 (Vie publique). Economiile bugetare depind însă de o condiție simplă: persoanele mai în vârstă trebuie să rămână efectiv angajate. În grupa 60-64 de ani, doar 39,7 % lucrau în 2023 (INSEE). O vârstă de pensionare mai ridicată, fără locuri de muncă potrivite, riscă să împingă oamenii spre șomaj.

Spania a ales venituri mai mari în locul unei ieșiri mai târzii din activitate. Mecanismul său de echitate intergenerațională crește treptat contribuțiile plătite de angajatori și angajați, construind un fond de rezervă pentru perioada în care generațiile baby boom vor ieși masiv la pensie (OECD Pensions at a Glance). Angajații și firmele plătesc mai mult acum pentru a proteja pensia publică mai târziu.

Italia are deja una dintre cele mai ridicate vârste de pensionare din Europa, la 67 de ani, dar redeschide repetat căi de ieșire anticipată care consumă o parte din economiile obținute. Cheltuielile publice cu pensiile sunt în jur de 15 % din PIB, printre cele mai mari din UE (European Commission 2024 Ageing Report, OECD Pensions at a Glance).

Fiecare țară a ales alt levier. Niciuna nu a ieșit din constrângerea de fond. Angajații, pensionarii, angajatorii și contribuabilii nu pot fi protejați simultan în aceeași măsură.

Cine duce greutatea

Pensionarea mai târzie și suplimentele finanțate prin piețe avantajează persoanele cu locuri de muncă stabile, bine plătite și mai puțin solicitante fizic. Acestea pot lucra mai mult și pot acumula randamente pe parcursul mai multor decenii. Lucrătorii din meserii manuale, persoanele cu întreruperi de carieră pentru îngrijire sau cei cu probleme de sănătate au mult mai puțin spațiu de manevră (European Commission Pension Adequacy Report, Eurostat). Tinerii duc o povară dublă în orice tranziție: finanțează pensionarii de acum și își construiesc propria economisire. Administratorii de active câștigă ori de câte ori mai mulți bani de pensii ajung în piețe. De aceea, guvernanța fondurilor și comisioanele devin chestiuni politice.

Întrebarea practică rămâne dacă oamenii cărora li se cere să muncească mai mult pot găsi și păstra locuri de muncă. Cât timp ratele de ocupare ale lucrătorilor mai în vârstă nu cresc, majorarea vârstei de pensionare riscă să transforme un deficit al sistemului de pensii într-o problemă de sărăcie (OECD). Germania alege unde va cădea factura demografică. Același lucru îl fac și celelalte guverne europene, chiar dacă multe sunt încă departe de a o spune deschis.