Germania pregătește bugetul de apărare

Ipoteza că un armistițiu în Ucraina ar putea reduce curând cererea militară nu mai stă în picioare. Vladimir Putin a respins negocieri serioase, potrivit NV, care citează Reuters. Guvernele aliate își fac acum planurile bugetare ca și cum războiul va continua, iar cifrele arată schimbarea. Testul real nu mai este doar cât cheltuie Europa, ci dacă ministerele apărării și industria pot transforma acești bani în capacitate militară utilizabilă înainte ca următoarea etapă a războiului să o ceară.

Banii există

Germania fixează reperul fiscal al acestei schimbări. Cancelarul Friedrich Merz a propus pentru 2027 un buget al apărării de 109,7 mld. euro, echivalentul a aproximativ o cincime din cheltuielile federale, la care se adaugă 11,6 mld. euro pentru Ucraina (Bundesfinanzministerium). Berlinul vrea să atingă ținta NATO de 3,5 % din PIB până în 2029, cu șase ani înainte de orizontul stabilit de alianță pentru 2035 (Deutschlandfunk).

Polonia este deja mai avansată pe această traiectorie. Varșovia a cheltuit aproape 123,6 mld. zloți pentru apărare în 2025, inclusiv 42,4 mld. zloți pentru modernizare, iar pentru 2026-2027 sunt planificate achiziții de armament american de peste 45 mld. zloți (Defence24). Aceste angajamente obligă guvernele la ani de comenzi industriale și calendare de livrare care merg mult dincolo de orice armistițiu ipotetic.

Nu toate capitalele se mișcă în același ritm. Pedro Sanchez a refuzat cadrul de 5 % din PIB propus de secretarul general al NATO, Mark Rutte, împărțit între cel puțin 3,5 % pentru nevoile militare de bază și 1,5 % pentru reziliență (NATO, El Mundo). Spania a fost singurul aliat care l-a respins. Sanchez susține că statele ar trebui evaluate după capacitățile pe care le pot desfășura, nu după nivelul cheltuielilor. Robert Fico, premierul Slovaciei, afirmă că are canale directe atât cu Putin, cât și cu Zelenski, dar fără să fi produs vreun rezultat vizibil (Aktuality, Denník N). Rolul său contează mai puțin ca mediere și mai mult ca acoperire politică pentru guvernele care vor să încetinească angajamentele militare în timp ce invocă pacea.

Unde se blochează banii

Creșterea cheltuielilor scoate la suprafață o problemă de producție pe care ministerele de finanțe nu o pot rezolva singure. Germania a oprit programul fregatelor F126 din cauza întârzierilor și a depășirilor de costuri. Eurodrone și avionul de luptă FCAS rămân, la rândul lor, în urmă față de calendar (ZEIT). Premierul polonez Donald Tusk a avertizat că lunile următoare ar putea fi „cu adevărat critice”, nu pentru că ar anticipa o invazie totală, ci pentru că provocări rusești limitate împotriva infrastructurii sau frontierelor ar putea testa dacă NATO răspunde unitar (TVN24, BBC).

Aliații europeni și Canada au promis aproximativ 70 mld. euro pe an în sprijin militar pentru Ucraina în 2026 și 2027 (DW). EDIP, programul UE pentru industria de apărare, menit să susțină comenzi pe termen lung pentru rachete, sisteme de apărare antiaeriană și drone, mută achizițiile de la cumpărări de urgență spre contracte multianuale (DG DEFIS). SAFE, fondul comun al UE de 150 mld. euro pentru achiziții de apărare, ar trebui să direcționeze această cerere către fabricile europene.

Publicul nu poate vedea încă dacă toate aceste programe fac Europa mai pregătită. Țintele de capabilități ale NATO, calendarele de livrare pentru interceptoare și nivelurile stocurilor de muniție rămân clasificate. Comisia Europeană urmărește indicatori de intrare, precum promisiunile bugetare și liniile de producție planificate, nu rezultate concrete, cum ar fi unități operaționale sau rate de pregătire. Potrivit Open Gate Italia, Italia și-a redus solicitarea din SAFE de la 14,9 mld. euro la 5 mld. euro, semn că și guvernele formal aliniate își calibrează prudent ritmul de absorbție a schimbării.

Blocajul se află între miniștrii care anunță bugete și agențiile de achiziții, șantierele navale și fabricile de rachete care trebuie să livreze. Ministerele apărării semnează contractele. Oficiile de achiziții gestionează specificațiile, testarea și furnizorii. Producătorii de armament stabilesc calendarele de producție. Când una dintre verigile acestui lanț se blochează, așa cum arată anularea programului german de fregate, banii așteaptă, iar unitățile rămân fără echipamente. Miniștrii europeni pot număra sumele. Mai trebuie să demonstreze că ele cumpără muniție, interceptoare și unități de care Rusia să fie obligată să țină cont.