Grecia schimbă randamentul cablului cipriot

Autoritatea elenă de reglementare în energie a deschis o consultare publică privind veniturile pe care Great Sea Interconnector le va putea recupera de la consumatori prin facturile de electricitate. La prima vedere, modificarea ține de tehnica reglementării. În realitate, schimbă felul în care proiectul devine finanțabil: prin reducerea ponderii presupuse a datoriei în structura de finanțare, operatorul încearcă să facă mai ușoară obținerea împrumuturilor bancare pentru cablul submarin dintre Cipru și Grecia. Costul posibil este clar: o formulă mai confortabilă pentru creditori poate însemna tarife mai mari transferate consumatorilor, mai ales dacă proiectul întârzie sau dacă anumite cheltuieli contestate sunt acceptate ulterior.

Ce schimbă gradul de îndatorare și de ce contează pentru facturi

Consultarea, lansată la 21 august de RAAEY, autoritatea elenă pentru energie și apă, vizează formula de venit pentru partea grecească a cablului (iEnergeia). Răspunsurile pot fi trimise până la 11 septembrie. Proiectul este o conexiune electrică submarină de 1.208 km și 1.000 MW, care ar pune capăt statutului Ciprului de ultim stat membru al UE izolat electric de restul Uniunii (Comisia Europeană).

Variabila discutată este gradul de îndatorare, adică ponderea datoriei în finanțarea unui proiect. Reglementatorii folosesc această ipoteză pentru a calcula costul mediu ponderat al capitalului, WACC, indicatorul care stabilește plafonul anual al veniturilor pe care operatorul le poate încasa prin tarifele de rețea incluse în facturile la electricitate.

ADMIE, operatorul grec al rețelei de transport, cere ca gradul de îndatorare să fie stabilit la 50–60 % în perioada de construcție și la 40–50 % în anii următori, când costul activului este amortizat treptat. Formula existentă ar fi presupus un nivel de 60–80 %, peste intervalul de 45–60 % folosit pentru activitatea obișnuită de rețea a ADMIE (Sigmalive). O datorie presupusă mai mică înseamnă o pondere mai mare a capitalului propriu. Capitalul propriu este mai scump decât datoria, pentru că investitorii își asumă un risc mai mare. Prin urmare, o ipoteză mai ridicată privind capitalul propriu crește randamentul permis și, implicit, veniturile pe care proiectul le poate recupera anual.

Acest flux anual de venituri este exact ceea ce analizează băncile înainte să semneze contractele de împrumut. Pentru ADMIE și pentru Meridiam, noul acționar majoritar care a cumpărat în august o participație de 66 %, o formulă mai favorabilă creditorilor apropie închiderea financiară a proiectului (Politis, iEnergeia). Pentru consumatorii de electricitate din Grecia și Cipru, înseamnă că partea rămasă după grantul european de aproximativ 657 mil. euro va fi recuperată prin tarifele de rețea (CINEA).

Cipru contestă nota de plată

Grecia își poate ajusta propria formulă. Dar economia cablului depinde de acordul ambelor părți. Potrivit împărțirii actuale a costurilor, Cipru suportă 63 % din costurile reziduale ale secțiunii Grecia-Cipru, deși are o bază de consumatori mult mai mică (Cyprus Mail).

Diferența dintre ce revendică ADMIE și ce acceptă Cipru este mare. Reglementatorul cipriot CERA ar fi recunoscut doar aproximativ 82 mil. euro din cele circa 251 mil. euro pe care ADMIE susține că le-a cheltuit până acum, adică în jur de 32 % (Proto Thema). Guvernul cipriot a blocat prima dintre cele cinci plăți anuale în avans promise, de câte 25 mil. euro, spunând că va plăti abia după emiterea unui NAVTEX, notificarea maritimă care autorizează lucrările de investigare a fundului mării, și după reluarea lucrărilor fizice (Philenews). O astfel de notificare nu a fost confirmată public (Cyprus Mail).

Cine câștigă și cine rămâne expus

Dacă proiectul este construit la timp, Cipru are cel mai mult de câștigat. Conectarea la o rețea mai mare înseamnă siguranță mai bună a alimentării și acces la electricitate mai ieftină. ADMIE și Meridiam obțin un activ reglementat cu durată lungă de viață. Grecia capătă un rol strategic de punte energetică în regiune.

Dacă întârzierile se acumulează și costurile aprobate cresc, consumatorii rămân plasa de siguranță. Fostul președinte al CERA, Andreas Poullikkas, a susținut că granturile și veniturile din piață trebuie deduse înainte de orice discuție despre majorarea facturilor (Cyprus Mail). Contabil, argumentul este corect. Dar Curtea de Conturi Europeană a avertizat că proiectele electrice transfrontaliere au în mod repetat întârzieri, ceea ce amână veniturile, mărește costurile de finanțare și redeschide întrebarea privind cine plătește (Curtea de Conturi Europeană).

Grecia poate îmbunătăți modelul bancar al proiectului. Nu poate însă finanța printr-o formulă de reglementare refuzul Ciprului de a accepta baza de costuri. Până când ambii reglementatori nu cad de acord asupra sumelor deja cheltuite și asupra veniturilor care pot fi recuperate, cablul arată mai finanțabil pe hârtie decât în cash.