Grecia va plăti anticipat €6.9 billion pentru a coborî raportul datoriei sub cel al Italiei

În 2010, Grecia depindea de împrumuturi de urgență de la vecinii din zona euro. Acum are rezerve de numerar de aproximativ 40 mld. euro și rambursează voluntar acele credite cu un deceniu înainte de termen. Următoarea tranșă, de 6,9 mld. euro, scadentă la 15 iunie, va duce datoria publică a Greciei sub cea a Italiei pentru prima dată — o inversare care, până recent, ar fi părut greu de imaginat (Capital.gr, Fortune Greece).

Partea neobișnuită este că Atena se grăbește să închidă unele dintre cele mai ieftine datorii pe care le are.

Paradoxul rambursării unui împrumut ieftin

Creditele vizate fac parte din Greek Loan Facility (GLF), pachetul bilateral de sprijin acordat de 14 guverne din zona euro în primul program de salvare. După mai multe restructurări, GLF are acum o dobândă fixă de aproximativ 2,4 % (ESM). Prin comparație, obligațiunile guvernamentale grecești pe 10 ani au fost cotate recent în jur de 3,7 % (euro2day.gr, World Government Bonds).

Strict aritmetic, decizia pare dezavantajoasă: Grecia rambursează datorie la 2,4 % într-un moment în care piața îi cere 3,7 %. Ministrul finanțelor, Kyriakos Pierrakakis, a subliniat însă că plata se face integral din rezervele de numerar, nu prin noi împrumuturi (thetoc.gr). Asta schimbă calculul. Grecia nu înlocuiește o datorie scumpă cu una ieftină, ci folosește numerar pentru a reduce stocul total al datoriei, mizând că efectele secundare vor conta mai mult decât economia de dobândă pierdută.

Miza funcționează astfel: fiecare miliard rambursat coboară raportul datorie publică/PIB, adică datoria statului ca pondere în economie. După plata din iunie, acest raport ar urma să ajungă la aproximativ 136,8 %, ușor sub nivelul Italiei, de 138,6 % (Capital.gr, Fortune Greece). Un raport mai mic poate susține ratinguri mai bune, iar ratingurile mai bune reduc costurile de finanțare pentru obligațiunile emise ulterior. Toate cele trei mari agenții de rating clasifică acum Grecia în categoria investment grade pentru prima dată din 2010 (Greek Reporter). Fiecare treaptă în plus poate reduce câteva puncte de bază la licitațiile de obligațiuni.

Atena cumpără și ceva ce nu apare direct într-un tabel: autonomie politică. Împrumuturile GLF au venit cu condiționalități și cu memoria supravegherii troicii. Stingerea lor elimină o parte din această povară instituțională.

Cine plătește, cine câștigă

Statele creditoare pierd un flux discret de venituri. După cum a documentat Bruegel, mai mulți creditori și-au finanțat contribuțiile la GLF la randamente ale titlurilor de trezorerie mult sub 2,4 %, ceea ce înseamnă că au încasat o marjă dintr-un împrumut prezentat intern drept „solidaritate”. Rambursarea anticipată închide acest aranjament.

Contribuabilii greci obțin un bilanț public mai curat și, în timp, costuri de finanțare mai mici. Guvernul a indicat că va folosi o parte din spațiul fiscal pentru reduceri ale impozitului pe venit și majorări de pensii, estimate de Comisia Europeană la aproximativ 0,6 % din PIB (European Commission).

Compromisurile sunt însă reale. Plata a 6,9 mld. euro dintr-un tampon de 40 mld. euro reduce rezerva care protejează Grecia în cazul unor șocuri de piață. Strategia merită doar dacă îmbunătățirile de rating și costurile viitoare mai mici ale împrumuturilor compensează rambursarea unor credite care costau numai 2,4 %. Dacă finanțarea se înăsprește din nou înainte ca aceste îmbunătățiri să se materializeze, Grecia va fi schimbat o certitudine ieftină pe o speranță mai scumpă.

Ce nu surprind cifrele

Cea mai recentă evaluare a FMI privind Grecia a semnalat o vulnerabilitate structurală dincolo de imaginea fiscală: economia depinde încă puternic de turism și de fondurile europene de redresare, în timp ce productivitatea crește mai lent decât în restul zonei euro (IMF). Menținerea unor excedente primare mari, adică venituri bugetare peste cheltuieli înainte de plata dobânzilor, într-o țară cu sărăcie peste medie ridică o întrebare distributivă pe care graficele datoriei nu o rezolvă. Disciplina fiscală finanțează reducerea datoriei, dar costul pentru investiții publice și servicii este mai greu de măsurat.

Evaluările agențiilor de rating din perioada septembrie-noiembrie vor arăta dacă strategia produce rezultatul dorit. O trecere la BBB+ ar reduce suplimentar costurile de împrumut și ar valida pariul Atenei că plata mai mare de astăzi cumpără finanțare mai ieftină mâine. Până atunci, Grecia rămâne un debitor rar: acceptă să plătească anticipat o datorie ieftină, mizând că încrederea se capitalizează mai repede decât dobânda.