Guterres înfruntă cererea Ankarei

António Guterres a ajuns duminică în Cipru pentru a testa dacă mai poate fi repornit procesul de reunificare a unei insule divizate de la intervenția militară a Turciei din 1974. Vizita, prima a unui secretar general al ONU în ultimii 16 ani (Euronews Germany), nu vine cu un proiect de acord și nici cu o înțelegere prealabilă privind reluarea negocierilor. Trimisul ONU, María Ángela Holguín, a descris scopul în termeni simpli: să îi încurajeze pe cei doi lideri ciprioți să intre în negocieri (Cyprus Mail). Blocajul nu ține însă de calendar diplomatic. O parte cere o federație. Cealaltă cere recunoașterea a două state suverane separate.

Federație sau două state

Cadrul Consiliului de Securitate al ONU prevede o federație bizonală și bicomunitară: un singur stat, două comunități egale politic, o singură suveranitate (S/RES/1251). Guvernul cipriot grec spune că va respinge orice formulă în afara acestui cadru (Cyprus Mail). Grecia susține poziția fără rezerve. Premierul Kyriakos Mitsotakis prezintă problema cipriotă drept o chestiune europeană, nu ca pe un diferend bilateral greco-turc, iar Atena respinge explicit partiția (ERT, Lavaron).

Poziția Turciei merge în direcția opusă. Oficiali de rang înalt susțin că niciun acord nu poate ocoli Ankara și că orice proces realist trebuie să pornească de la egalitatea suverană a două state care coexistă (Hürriyet Daily News). Ministrul de externe Hakan Fidan a repetat această linie direct în discuția cu Holguín, cu câteva zile înainte de sosirea lui Guterres (Politis). Aceasta nu este o poziție de negociere în interiorul cadrului ONU, ci respinge premisa lui.

Unde intră Bruxellesul și unde se oprește

Uniunea Europeană și-a ridicat profilul în dosar. Comisia Europeană l-a numit pe Raffaele Fitto reprezentant special pentru Cipru la 13 iulie, oferind Bruxellesului un punct de coordonare pentru contribuția UE la procesul condus de ONU. Holguín s-a întâlnit la Bruxelles cu Fitto și cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, înainte de deplasarea la Ankara (Politis, Hürriyet Daily News). Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a confirmat că Bruxellesul tratează pista ONU drept procesul care contează efectiv (CNA).

Bruxellesul are influență, dar nu și mandatul de a o transforma într-o soluție politică. Cipru a intrat în UE în 2004, însă, potrivit Protocolului 10 al tratatului de aderare, legislația UE nu se aplică în nord cât timp insula rămâne divizată (EUR-Lex). Orice acord ar trebui să funcționeze în interiorul dreptului european, ceea ce îi permite Comisiei Europene să modeleze partea practică a unei eventuale înțelegeri: regulile comerciale, circulația persoanelor, alinierea juridică. Nu poate însă tranșa întrebarea centrală a suveranității.

Nicosia vrea să lege progresul mai larg în relația UE-Turcia de mișcarea pe dosarul cipriot. Ankara refuză ca relația cu Bruxellesul să depindă de insulă. Acest blocaj frânează actualizarea uniunii vamale, aranjamentele privind vizele și legăturile de securitate mai strânse. Nu există o ofertă publicată UE-Turcia care să schimbe concesii precise pe progrese în Cipru.

Gazul crește miza economică

Două evoluții energetice sporesc presiunea. Eni și TotalEnergies sunt aproape de o decizie finală de investiții pentru zăcământul de gaze Kronos, aflat în largul Ciprului, o asociere care ar putea deveni prima dezvoltare offshore comercială a insulei (Bloomberg). Separat, Turcia a început pregătirea unor prospecțiuni seismice pentru o conductă către nordul Ciprului, după acordul din 10 iulie cu autoritățile de acolo. Nicosia a protestat, iar analiza italiană a interpretat conducta ca pe o mișcare prin care Ankara încearcă să devină un actor energetic imposibil de ocolit și să lege nordul insulei mai strâns de Turcia (Kathimerini Cyprus, Notizie Geopolitiche). Gazul crește costul divizării continue. Nu schimbă însă cine controlează procesul de pace.

Cele mai multe capitale europene privesc dosarul de la distanță. Germania citește Ciprul prin relația sa cu Turcia, nu ca pe o cauză de politică separată (Euronews Germany). Relatările disponibile sugerează că Franța și Italia urmăresc subiectul prin prisma energiei și a suveranității, dar lasă conducerea procesului în mâna ONU. Dosarul cipriot rămâne deținut politic de Nicosia, Atena, Ankara și de un grup restrâns de state membre direct expuse. Guterres poate să cartografieze distanța dintre federație și recunoașterea a două state și să aducă părțile în aceeași sală. Închiderea acestei distanțe ar presupune ca Turcia să negocieze în interiorul unui cadru pe care, deocamdată, îl respinge. Problema este recunoașterea politică, nu calendarul diplomatic.