Guterres merge la Nicosia pentru pace

La Nicosia, ultima capitală divizată a Europei, o zonă-tampon a ONU trece prin mijlocul orașului. De o parte, Republica Cipru funcționează ca stat membru al Uniunii Europene. De cealaltă, o administrație cipriotă turcă, recunoscută doar de Ankara, controlează teritoriul pe care armata Turciei îl menține din 1974. La 52 de ani distanță, linia fizică există în continuare. La fel și ruptura politică.

Secretarul general al ONU, António Guterres, va merge în insulă între 27 și 29 iulie pentru a „avansa eforturile de pace”, prima vizită de acest tip a unui secretar general în funcție după mai mulți ani (ONU, Reuters/Internazionale). Cu câteva zile înainte, Comisia Europeană a dat procesului o reprezentare formală din partea UE, numindu-l pe vicepreședintele executiv Raffaele Fitto drept reprezentant special pentru Cipru (Decode39, Eunews). Mandatul lui Fitto este să coordoneze implicarea Uniunii Europene alături de negocierile conduse de ONU, ceea ce îi oferă Bruxellesului un trimis nominal la masă, nu doar rolul de observator. New Yorkul și Bruxellesul vor să readucă procesul pe o direcție politică. Problema este că cele două părți nu mai sunt de acord asupra destinației.

Două destinații, o singură insulă

Cadrul de reglementare susținut de ONU prevede o federație bizonală și bicomunitară: un singur stat, o singură suveranitate, cu egalitate politică între ciprioții greci și ciprioții turci. În acest context, „egalitate politică” înseamnă că ambele comunități ar împărți puterea de guvernare indiferent de mărimea populației, fiecare având capacitatea să blocheze decizii care îi amenință interesele vitale. Rezoluția 1251 a Consiliului de Securitate a confirmat această bază (S/RES/1251(1999)). Grecia și Republica Cipru insistă ca orice nouă rundă de discuții să pornească de aici (Euronews Greece).

Turcia și conducerea cipriotă turcă resping acest punct de plecare. Poziția Ankarei din iulie 2026 cere recunoașterea „egalității suverane și a statutului internațional egal” înainte de începerea oricărui proces și acuză Uniunea Europeană de părtinire după aderarea Ciprului la blocul comunitar, în 2004 (Ministerul turc de Externe). În practică, această formulă duce către două state separate, nu către o federație.

Disputa nu ține de nuanțe de redactare. Este o confruntare între două soluții finale incompatibile. Ultima încercare serioasă de a reduce distanța dintre poziții a eșuat la Crans-Montana, în Elveția, în 2017, când negociatorii nu au reușit să închidă dosarele privind guvernanța, teritoriul, proprietățile și garanțiile de securitate ale Turciei (S/2017/814). Nimic din informațiile publice disponibile înaintea acestei vizite nu arată că blocajul ar fi fost depășit.

De ce UE nu poate rămâne în afara procesului

Uniunea Europeană tratează întreaga insulă drept teritoriu al UE. Totuși, în baza Protocolului nr. 10 al tratatului de aderare, legislația europeană este suspendată în nord, deoarece Republica Cipru nu controlează acea zonă (Protocolul nr. 10). Un regulament separat privind Linia Verde reglementează trecerile și comerțul limitat peste linia de divizare (Regulamentul 866/2004). Orice acord ar trebui transpus în legislație europeană, practici de frontieră și drepturi aplicabile. Din acest motiv, UE face parte din mecanismul oricărei soluții, nu este doar martorul ei.

Guvernele europene nu privesc dosarul cipriot în același fel. Public, nicio mare capitală europeană nu condiționează întreaga relație cu Turcia de rezolvarea problemei Ciprului. Ankara contează prea mult pentru migrație, coeziunea NATO și securitatea regională. Această reținere îi lasă Turciei spațiu să adâncească integrarea cu nordul insulei în timp ce diplomația continuă pe o linie paralelă. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a indicat limitele acestei răbdări când a avertizat Turcia să respecte drepturile suverane ale Ciprului în cazul unei conducte de gaze propuse către nord (Cyprus Mail, To Vima). Dar un avertisment nu este o consecință, iar Ankara știe diferența.

Ce ar însemna un progres real

Liderul cipriot turc Tufan Erhurman a salutat vizita ca pe o ocazie ca părțile să se înțeleagă mai bine reciproc (Politis). Cel mai recent raport al lui Guterres arată însă că măsuri de construire a încrederii deja convenite nu au fost puse în practică (Cyprus Mail).

Cel mai solid rezultat ar fi un calendar pentru o nouă conferință în format cinci plus unu: cele două părți cipriote, Grecia, Turcia, Regatul Unit și ONU, cu o agendă definită. Un rezultat mai modest, dar real, ar fi apariția unor livrabile concrete: noi puncte de trecere, îmbunătățiri practice ale comerțului sau măsuri de încredere convenite și apoi aplicate. Comunicatele calde, fără conținut operațional, ar confirma ceea ce dosarul arată deja: sistemul internațional a devenit mai bun la administrarea divizării Ciprului decât la rezolvarea ei. Dacă vizita nu produce nici calendar, nici agendă, nici livrabile, mesajul va fi că ONU poate încă să gestioneze dosarul cipriot, dar nu poate deocamdată să-l miște.