Guterres testează prețul Ankarei pentru Cipru

Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, ajunge în Cipru pe 27 iulie pentru întâlniri cu liderii comunității greco-cipriote și turco-cipriote, într-unul dintre cele mai concentrate eforturi diplomatice din ultimii ani pentru reluarea negocierilor privind reunificarea unei insule divizate de 53 de ani (ONU, DW). Vizita vine după săptămâni de diplomație discretă purtată de trimisa ONU María Ángela Holguín și după o implicare mai vizibilă a Comisiei Europene.

Pentru ca această mișcare să se transforme într-un cadru real de negociere, două lucruri trebuie clarificate de la început: condiția pusă de Turcia nu poate deveni punctul de plecare al procesului, iar Bruxellesul trebuie să arate că poate transforma un eventual acord ONU într-un regim juridic funcțional în interiorul Uniunii Europene.

Prețul cerut de Turcia pentru intrarea la masă

Procesul se lovește de un obstacol major înainte să înceapă. Ankara refuză negocierile formale dacă partea turco-cipriotă nu este recunoscută mai întâi ca entitate suverană egală, statut pe care Turcia îl numește „egalitate suverană” (Politis, Hürriyet Daily News). În termeni simpli, Turcia cere ca nordul insulei să fie tratat ca stat înainte ca părțile să se așeze la masă.

O asemenea concesie ar muta baza negocierilor departe de obiectivul susținut de mult timp de ONU: un Cipru federal unic, cu două componente constitutive care împart puterea. Oficialii greci și ciprioți descriu această diferență drept o linie roșie (Euronews France).

Întrebarea pentru Guterres este dacă poate ocoli această condiție și poate ajunge la o reuniune informală extinsă, format care ar aduce la aceeași masă Grecia, Turcia, Regatul Unit, ONU și cele două părți cipriote, cu o succesiune de pași și un calendar atașat (RIK). Dacă reușește acest lucru fără să accepte cadrul impus de Ankara, ar fi deja un progres real.

De ce Bruxellesul nu poate sta pe margine

Uniunea Europeană nu este un simplu observator în dosarul cipriot. În dreptul UE, întreaga insulă Cipru este teritoriu al Uniunii. Regulile europene sunt însă suspendate în zonele în care Republica Cipru nu exercită control efectiv. Această suspendare se bazează pe Protocolul 10 al tratatului de aderare a Ciprului, care prevede că, după un eventual acord, Consiliul UE, instituția în care miniștrii naționali adoptă legislație, trebuie să decidă în unanimitate, la propunerea Comisiei, aplicarea dreptului european în nord (Protocolul 10, EUR-Lex).

Un acord politic mediat de ONU ar ajunge astfel pe masa Bruxellesului exact pentru partea cea mai dificilă: adaptarea dreptului european pe întreaga insulă, stabilirea regulilor privind proprietățile, direcționarea fondurilor și ajustarea regimului Liniei Verzi, care reglementează circulația peste linia de demarcație.

UE trebuie să fie implicată, iar tocmai această implicare îi oferă Turciei cea mai comodă linie de atac. Ministerul turc de Externe a calificat numirea lui Raffaele Fitto ca reprezentant special al Comisiei pentru Cipru drept unilaterală și partizană, susținând că Bruxellesul și-a pierdut imparțialitatea odată cu aderarea Ciprului la Uniune, în 2004 (MAE turc).

Obiecția servește intereselor Ankarei, dar nu este lipsită de logică instituțională. Ciprul stă în același Consiliu care ar trebui ulterior să aprobe părți ale mecanismului de implementare a unui acord și votează, în același timp, asupra relațiilor UE-Turcia. Din perspectiva Ankarei, arbitrul joacă într-una dintre echipe.

Fitto, vicepreședinte executiv al Comisiei pentru coeziune și reforme, a fost desemnat în această funcție pe 13 iulie (Comisia Europeană). Nu este mediator. Mandatul său este să lucreze în cadrul ONU, să se coordoneze cu Holguín și să pregătească terenul pentru reluarea negocierilor (Euractiv). Pe 22 iulie, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a reafirmat sprijinul UE pentru procesul condus de ONU, după o discuție cu Holguín (Infobae/EFE).

Planul care lipsește

Veriga slabă a actualei arhitecturi este ceea ce ar face concret Bruxellesul în ziua de după un acord. Relatările publice citate aici nu arată dacă Fitto are un mandat scris, o echipă dedicată, un calendar sau un pachet definit privind extinderea dreptului UE în nord, soluționarea disputelor de proprietate ori fluxurile de finanțare. Anunțul Comisiei privind numirea sa (Comisia Europeană) descrie un rol de coordonare, nu un plan de implementare.

Guterres poate testa dacă negocierile mai sunt posibile. Comisia trebuie să răspundă dacă Uniunea Europeană este pregătită pentru ziua de după.