Hegseth cere auditul activelor SUA din Europa

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a dispus o evaluare de șase luni a fiecărui activ militar american din Europa, prezentând exercițiul drept „NATO 3.0”: o formulă în care europenii își apără singuri continentul, iar Washingtonul își reduce rolul. Procesul este unilateral, bazat pe autoritatea constituțională a președintelui american ca comandant suprem. Niciun guvern european și niciun organism al Alianței nu îl poate bloca (CBS, Le Monde). Capitalele europene trebuie să se pregătească pentru o ajustare pe care nu o controlează.

Ce oferă, concret, Washingtonul

Activele care ar fi incluse în evaluare cuprind 50 din cele 150 de avioane de luptă, toate cele opt avioane-cisternă pentru realimentare în aer, 11 din cele 26 de aeronave de patrulare maritimă, un submarin purtător de rachete, un grup naval cu portavion și unul dintre cele două grupuri de bombardiere (Tagesspiegel). Aceste sisteme sunt infrastructura care face aplicabile planurile de apărare ale NATO: acoperire aeriană, supraveghere, lovituri la distanță, monitorizare maritimă și capacitatea de a întări Europa peste Atlantic (Al Jazeera). Fără avioane-cisternă, aparatele europene nu pot rămâne suficient de mult timp în aer. Fără aeronave de patrulare, apar goluri în urmărirea submarinelor. Evaluarea vizează țesutul de legătură al apărării aliate, nu doar partea ei vizibilă.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a încercat să limiteze efectele politice, spunând că evaluarea va avea loc „în consultare strânsă cu aliații” și că, potrivit Comandantului Suprem Aliat al NATO, multe dintre capabilitățile care ar urma să fie retrase sunt deja acoperite sau vor fi acoperite curând (NATO). Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a formulat problema mai direct: reducerile rapide, fără o foaie de parcurs clară pentru compensarea europeană, ar crea „dezechilibre periculoase de capabilități” (Der Spiegel, Adevărul). Între reasigurarea lui Rutte și avertismentul lui Pistorius se află, de fapt, problema Europei.

Cheltuieli mai mari, dependență neschimbată

Argumentul Washingtonului privind împărțirea poverii are date în spate. Aliații europeni au majorat cheltuielile de bază pentru apărare cu peste 90 mld. dolari în 2025, o creștere de aproape 20 % într-un singur an (NATO). Polonia este pe primul loc în NATO după ponderea cheltuielilor de apărare în PIB. România a rezervat 16,68 mld. euro din SAFE, noul instrument european de împrumut pentru achiziții militare, pentru vehicule de luptă, sisteme anti-dronă și muniție (Mediafax).

Dar cheltuiala nu înseamnă automat substituție. Între 2020 și 2024, 64 % din importurile de armament ale statelor europene membre NATO au venit din Statele Unite (Le Nouvel Économiste). Europei îi lipsesc fabricile, componentele, pulberile și forța de muncă specializată necesare pentru a-și scala rapid industria de apărare. Franța, Germania și Italia riscă să dezvolte trei programe separate de avioane de luptă, în loc de unul singur, după ce proiectul-fanion SCAF s-a blocat în dispute privind guvernanța și partajarea tehnologiei (Le Monde). Bugetele mai mari, dacă sunt canalizate tot către furnizori americani, adâncesc exact dependența pe care ar trebui să o reducă.

Flancul estic citește primul riscul

Varșovia folosește campania de presiune a lui Hegseth pentru a cere o bază americană permanentă pe teritoriul Poloniei, ministrul Apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, susținând că a primit deja un răspuns inițial pozitiv de la Pentagon (Polsat News). Chiar și statul NATO care cheltuiește cel mai mult, raportat la PIB, vrea ca America să rămână fizic integrată în propria apărare.

Lituania vede riscul mai abrupt. Experții de acolo au descris o retragere rapidă a SUA drept un „cadou pentru Rusia”, avertizând că perioada de tranziție creează ea însăși vulnerabilitate (LRT). Planificatorii militari baltici au identificat ceea ce nu pot înlocui rapid: apărarea antiaeriană cu rază lungă, războiul electronic, avertizarea timpurie și lanțurile logistice care aduc întăririle aliate în poziție.

România privește deficitul prin prisma Mării Negre, unde bazele de la Deveselu și Mihail Kogălniceanu susțin descurajarea aliată. Presa românească subliniază că avioanele-cisternă, dronele ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), avioanele de luptă și aeronavele de patrulare maritimă sunt exact activele pe care Washingtonul ar putea să nu le mai furnizeze automat (Euronews România).

Nimeni din afara Pentagonului nu a văzut lista reală a reducerilor. Congresul american cere raportări înainte ca nivelul trupelor să scadă sub 76.000, iar proiectele de buget pentru apărare din Camera Reprezentanților și Senat încearcă să limiteze reducerile majore (NOTUS). Însă evaluarea privește capabilități, nu doar efective. Până când cineva va publica o hartă de înlocuire, capabilitate cu capabilitate, care să arate cine acoperă fiecare gol, când și cu ce mijloace, reasigurările NATO depind de un calendar de tranziție pe care Washingtonul s-ar putea să nu-l respecte.