Blocada Hormuz lovește siderurgia germană

Producția germană de oțel a scăzut cu 2,8 % față de anul trecut (Tradingeconomics). Sectorul M+E, adică ingineria mecanică și electrică, coloana vertebrală a industriei germane, s-a contractat cu 1,3 % (Gesamtmetall). În logistică, insolvențele au ajuns la 11,1 cazuri la 10.000 de firme, cel mai ridicat nivel din sector. La o sută de zile de la începutul blocadei din Strâmtoarea Hormuz, efectele au ajuns deja în centrul industrial al Europei, înainte ca prețurile de consum să reflecte pe deplin șocul.

De la strâmtoare la fabrică

Strâmtoarea Hormuz, culoarul maritim îngust dintre Iran și Oman, transporta în mod normal aproximativ 14,8 mil. de barili de petrol pe zi, adică circa 14 % din cererea globală. Traficul este acum cu peste 90 % sub nivelul obișnuit. Cea mai mare eliberare de stocuri de urgență din istorie, 400 mil. de barili activați la 11 martie, se consumă rapid. Rezervele de urgență ale statelor OCDE au coborât la un tampon de 60-90 de zile, aproape de pragul minim de siguranță prevăzut de Agenția Internațională pentru Energie.

Petrolul Brent, reperul global al pieței, s-a stabilizat în jurul a 93-98 de dolari pe baril, cu aproximativ 35 % peste nivelul de dinaintea crizei, dar încă departe de cei 200 de dolari de care se temeau unii analiști. Conductele de ocolire din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot muta 3,7-5,7 mil. de barili pe zi în afara Hormuz. Importurile de țiței ale Chinei au coborât la cel mai redus nivel din 2020. Cererea globală de petrol a scăzut în aprilie cu 2,3 mil. de barili pe zi față de anul trecut. Prăbușirea cererii a fost atât de abruptă încât a compensat o parte din pierderea de ofertă.

Cât de adânci sunt fisurile

Sondajul ifo din mai arată că 15,9 % dintre producătorii germani raportau lipsuri de materiale, în creștere de la 13,8 % în aprilie. Industria chimică a fost cea mai afectată, cu 31,2 %. Presiunea nu se oprește la materiile prime: producătorul elvețian de lubrifianți Motorex raportează costuri ale inputurilor mai mari cu 200-300 %, cu stocuri rămase doar pentru 3-5 luni.

Prognozele pentru creșterea PIB-ului Germaniei în 2026 au fost reduse la 0,3-0,5 %. Zona euro, în ansamblu, s-a contractat cu 0,2 % în primul trimestru.

Nota de plată vine la iarnă

Cel mai dur impact asupra consumatorilor este încă la câteva luni distanță. FMI estimează că o dublare a tarifelor de transport maritim adaugă 0,7 puncte procentuale la inflație, cu un vârf care apare după aproximativ 12 luni. Rabobank estimează că prețurile alimentelor din Olanda vor fi cu 7 % mai mari până la Crăciun, pe măsură ce scumpirea îngrășămintelor și a transportului se transmite prin lanțurile de aprovizionare. Tarifele containerelor pe rutele Asia-Europa au crescut cu 20-25 % doar în prima săptămână din iunie.

BCE, Banca Centrală Europeană, care stabilește dobânzile pentru cele 20 de state din zona euro, se află în fața unui compromis fără ieșire confortabilă. Inflația din zona euro a ajuns la 3,2 % în mai, împinsă de creșterea cu 9,9 % a prețurilor la energie. Piețele indică o probabilitate de 99 % pentru o majorare a dobânzii la 2,25 % pe 11 iunie. Economia se contractă deja. Majorarea dobânzilor pentru a combate o inflație produsă de un șoc de ofertă petrolier, în care prețurile cresc nu pentru că cererea este excesivă, ci pentru că bunurile nu mai ajung fizic pe piață, este capcana clasică a stagflației: stagnare și inflație în același timp, fără un instrument de politică monetară care să le rezolve simultan.

Chiar dacă Hormuz s-ar redeschide mâine, Rabobank estimează că normalizarea ar dura până în septembrie, din cauza operațiunilor de deminare, a repoziționării petrolierelor și a stocurilor epuizate. Daunele care se propagă deja prin lanțurile de aprovizionare vor ajunge în rafturile magazinelor și în facturile la energie abia peste câteva luni. Decizia BCE de miercuri va arăta ce cântărește mai mult pentru banca centrală: inflația pe care o poate măsura astăzi sau recesiunea care începe să se contureze.