Minele blochează Hormuz șase luni

Iranul și Statele Unite se apropie de un cadru de armistițiu de 60 de zile pentru Strâmtoarea Hormuz, culoarul îngust prin care trece aproximativ 20 % din petrolul transportat pe mare la nivel mondial. Cotația Brent a scăzut cu 4,5 % pe fondul informațiilor, până la circa 98,83 dolari pe baril (n-tv). Dar la trei luni după ce Iranul a închis strâmtoarea ca răspuns la loviturile americano-israeliene, logistica este mult în urma diplomației. Distanța dintre un acord semnat și revenirea aprovizionării cu energie se măsoară în luni, posibil ani, iar diferența va fi plătită de consumatorii și contribuabilii europeni.

840 de nave și un câmp minat

Un armistițiu ar deschide doar etapa curățării logistice. Peste 600 de petroliere sunt blocate în Golful Persic, iar alte 240 așteaptă în afara lui, potrivit directorului general al Saudi Aramco, Amin Nasser (CNBC). Navele deviate pe ruta Capului Bunei Speranțe au adăugat aproximativ 3.800 de mile marine la fiecare cursă, reducând capacitatea efectivă a flotei cu aproape o treime (straits.live). Aceste nave trebuie să-și termine mai întâi cursele aflate deja în desfășurare.

Rămâne apoi problema minelor. Pentagonul a transmis Congresului că deminarea completă ar putea dura șase luni (Washington Post). Iranul însuși nu poate localiza toate minele pe care le-a desfășurat (IndexBox). Până când fundul mării nu va fi certificat ca sigur, asigurătorii nu vor reduce tarifele. Primele de risc de război, adică suprataxa aplicată navelor care intră în zone de conflict, au urcat de la 0,125 % din valoarea corpului navei până la 5 % în câteva zile după loviturile din februarie (Property Casualty 360). Formularea Insurance Business Magazine rezumă problema: „Un armistițiu nu redeschide piața asigurărilor, cel puțin nu încă” (Insurance Business Magazine).

Țițeiul ar putea ajunge pe piețele importatoare în două până la șase săptămâni. Produsele rafinate vor întârzia mai mult, pentru că rafinăriile din Golf au nevoie de săptămâni pentru repornire. Agenția Internațională pentru Energie estimează că economia globală ar putea reveni la traiectoria de dinaintea conflictului abia în trimestrul IV din 2026, cel mai devreme (Gulf News).

Cine plătește de fapt

Inflația din România a ajuns la 10,71 % în aprilie, iar carburanții s-au scumpit cu aproximativ 35 % față de anul anterior (Agerpres). În zona euro, cele 20 de state care folosesc moneda unică, Spania a avut cea mai ridicată inflație, de 3,2 %, energia explicând peste 60 % din presiunea asupra prețurilor (Merca2). În Țările de Jos, motorina a ajuns la 2,37 euro pe litru, cel mai mare preț din UE (IRU).

Shell a raportat pentru primul trimestru profituri de 4,84 mld. euro, în creștere cu 20 % față de anul precedent, din care circa 1 mld. euro ar fi legat de criza din Hormuz (NPO Radio 1). TotalEnergies a anunțat un salt de 51 % al profitului net (Made-in.be). Pentru șase mari companii petroliere, Oxfam estimează profituri cumulate în 2026 de aproximativ 93 mld. euro (Euronews).

Guvernele preiau o parte din cost. Spania a redus TVA-ul la carburanți de la 21 % la 10 % (Ministerul spaniol al Finanțelor). Țările de Jos au alocat 927 mil. euro pentru sprijin țintit, dar au evitat deliberat o reducere generală a taxelor pe combustibili, pentru a nu stimula cererea într-un moment în care oferta este limitată (PWC). România a plafonat adaosurile comerciale la pompă și a restricționat exporturile de carburanți (Radio România). Aceste măsuri amortizează șocul, dar nu rezolvă blocajul de aprovizionare.

Taxa de trecere pe care Iranul vrea să o păstreze

Iranul și Omanul negociază o taxă permanentă de tranzit prin strâmtoare, prezentată ca plată pentru „servicii speciale”, nu ca tarif vamal, pentru a ocoli dreptul maritim internațional (Iran International, Livemint). La aproximativ 1 dolar pe baril, taxa ar aduce Iranului venituri estimate la 7,3 mld. dolari pe an (Al Jazeera). Noua Autoritate a Strâmtorii Golfului Persic acceptă deja plăți în yuani chinezești (Euronews).

Taxa se adaugă unei întrebări financiare mai mari. Casa Albă susține că acordul aflat în lucru nu presupune transferuri de bani. Axios a relatat însă că acest cadru include până la 20 mld. dolari în active iraniene deblocate, ca parte a unui aranjament privind schimbul de uraniu. Dacă Iranul obține și activele înghețate, și veniturile permanente din tranzit, Teheranul iese din criză cu încasări considerabil mai mari decât înainte.

Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că rezervele strategice de petrol, adică stocurile de urgență deținute de guverne pentru întreruperi de aprovizionare, vor intra într-o „zonă roșie” până în iulie sau august dacă fluxurile nu se normalizează (Cinco Días). Refacerea retragerii-record de 400 mil. de barili va adăuga apoi o cerere de 1,8 mil. de barili pe zi, care va concura pentru aceeași ofertă limitată (AIE, BloombergNEF). Piețele evaluează acordul politic, dar subestimează urmările fizice ale blocajului.