Prima Hormuz scumpește energia Europei

Prin Strâmtoarea Hormuz trec aproximativ 20 mil. de barili de petrol pe zi, adică aproape o cincime din consumul mondial de țiței (EIA). Petrolierele circulă în continuare. Costul suplimentar al fiecărei traversări se vede însă deja în componenta energetică a inflației europene: estimarea rapidă a Eurostat pentru luna iulie arată că prețurile energiei în zona euro au fost cu 10,0 % mai mari decât cu un an înainte (Eurostat). Europa nu se confruntă cu o lipsă de combustibil, ci cu un șoc de accesibilitate.

De ce petrolul mai ieftin nu se vede la pompă

Cotația Brent, reperul internațional pentru petrol, a coborât mult sub vârfurile din primăvară. În mod normal, asta ar trebui să ducă la prețuri mai mici la pompă. Deocamdată, efectul nu a ajuns la consumatori.

Două costuri explică mare parte din diferență. Prima este asigurarea pentru risc de război, plătită de armatori pentru navele care intră în zone de conflict. Aceasta a crescut puternic. O clauză din piața Lloyd’s a semnalat că plata unei taxe de tranzit propuse de Iran ar putea anula complet acoperirea de asigurare a unei nave, ceea ce ar face ruta practic inutilizabilă pentru comerțul asigurat, chiar dacă trecerea rămâne fizic posibilă (GCC Freight).

A doua este marja de rafinare, adică diferența dintre prețul plătit de rafinării pentru țiței și prețul la care vând motorina și benzina. BCE, Banca Centrală Europeană, care stabilește dobânzile pentru zona euro, a confirmat la 31 iulie că rafinăriile au adăugat marje mai mari peste costurile deja ridicate ale țițeiului, amplificând șocul înainte ca produsele petroliere să ajungă la consumatori (ECB).

Costurile de transport și verificările pentru respectarea sancțiunilor adaugă alte straturi. La nivelul UE, combustibilii pentru transportul personal au fost în iunie cu 13,7 % mai scumpi decât cu un an înainte (Eurostat). Organizația italiană de consumatori Assoutenti a descris clar ruptura dintre cotația petrolului și prețul final: deși Brentul era comparabil cu nivelurile de la începutul lunii martie, motorina în Italia costa încă 0,38 € pe litru în plus față de perioada în care țițeiul avea același preț (Assoutenti). Petrolul s-a ieftinit. Lanțul dintre baril și șofer nu.

Cine plătește, cine câștigă

Primii plătesc șoferii. Organizația Codacons a estimat că automobiliștii italieni au cheltuit cu 370 mil. euro mai mult în primul weekend de deplasări din august decât în 2025, iar un plin obișnuit de motorină a costat aproximativ 22 € în plus (ANSA). Roma a răspuns prin reducerea taxei pe motorină și printr-un credit fiscal pentru transportatori.

Apoi plătesc guvernele, prin veniturile fiscale la care renunță pentru a amortiza șocul. În Irlanda, un plin de 50 de litri de motorină costă cu aproximativ 9,50 € mai mult decât la începutul lunii iulie. Taoiseach-ul Micheál Martin, prim-ministrul Irlandei, a calculat că eliminarea reducerii actuale de 30 de cenți a accizei ar duce prețurile la aproximativ 2,25 € pe litru (RTÉ). Ministrul finanțelor, Jack Chambers, a spus că reducerile ar putea fi prelungite dacă prețurile rămân ridicate (Irish Examiner). Fiecare lună de sprijin înseamnă pentru Dublin venituri mai mici, bani care altfel ar putea merge spre locuințe sau sănătate.

Nu toți pierd. Conducta croată JANAF a semnat un contract take-or-pay cu compania ungară MOL, prin care MOL plătește capacitatea de transport indiferent dacă o folosește integral sau nu, pentru transportul a 2,05 mil. de tone de țiței în 2026 (HRT). O rută adriatică spre Europa Centrală devine mai valoroasă atunci când transportul prin Golf devine mai riscant. Rafinăriile cu marje mai largi ar putea câștiga la rândul lor, deși suportă riscuri mai mari pe partea de costuri de intrare.

De ce prețurile rămân ridicate, chiar dacă există rezerve

Europa nu va rămâne fără combustibil. Legislația UE obligă statele membre să dețină stocuri petroliere de urgență care să acopere cel puțin 90 de zile de importuri nete (Council Directive 2009/119/EC). Conductele din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot redirecționa aproximativ 2,6 mil. de barili pe zi în jurul Strâmtorii Hormuz (EIA).

Rezervele de urgență și rutele alternative nu rezolvă însă problema prețului. Rystad Energy a estimat că perturbarea a scos din piață, la vârf, 14,5 mil. de barili pe zi, lăsând goluri pe care eliberările din stocurile de urgență nu le-au acoperit integral (Rystad Energy). GNL-ul din Qatar, gaz natural lichefiat, răcit și transportat cu nave, nu are deloc o rută terestră alternativă. EIA a avertizat săptămâna trecută că modelele comerciale perturbate ar putea să nu revină la nivelurile de dinaintea conflictului până la începutul lui 2027 (EIA).

BCE a menținut dobânzile neschimbate la 23 iulie, descriind prețurile energiei drept „foarte volatile” și „mult peste nivelurile de dinaintea conflictului” (ECB). Întrebarea pentru banca centrală este dacă această creștere de preț, provocată de o ofertă perturbată, nu de o cerere mai puternică, rămâne un șoc punctual sau se transmite în salarii și în costurile mai largi ale economiei. O analiză separată a BCE, publicată la 7 august, a avertizat că perturbările mari ale energiei devin persistente atunci când schimbă felul în care firmele stabilesc prețurile și lucrătorii negociază salariile (ECB).

Strâmtoarea este deschisă. Prima pe care Europa o plătește pentru a o folosi nu dispare.