Hormuz scumpește gazul UE cu 35%

Iranul a anunțat închiderea Strâmtorii Hormuz. Statele Unite spun că navele continuă să circule. În practică, ambele declarații contează mai puțin decât deciziile luate acum în birourile asigurătorilor din Londra, în departamentele de conformitate ale băncilor și în consiliile de administrație ale armatorilor. Acești actori privați recalculează accesul Europei la energie, cursă cu cursă.

Garda Revoluționară iraniană a lovit la 12 iulie GFS Galaxy, o navă cargo sub pavilion cipriot, deci înregistrată în UE, cu obligații europene privind echipajul și răspunderea juridică. Atacul a avariat sala motoarelor, iar un membru al echipajului este dat dispărut (Times of Israel). Teheranul a anunțat că strâmtoarea este închisă „până la noi ordine”. Armata americană a răspuns cu noi lovituri și a insistat că traficul comercial continuă (SOFX).

Între aceste două afirmații se stabilește, de fapt, costul energiei pentru Europa.

Veto-ul privat pe care niciun guvern nu îl poate anula

Asigurarea de risc de război, acoperirea suplimentară care protejează navele de pagube produse în conflicte, a devenit punctul de blocaj. Înainte de criză, primele erau de circa 0,25 %-0,5 % din valoarea corpului navei. La vârf, au ajuns la 10 % (CNN). Cotațiile actuale sunt în jur de 2 %-6 %, iar tot mai puțini armatori mai cer oferte (Claims Journal). Polițele acoperă acum ferestre de șapte zile, cu prețuri stabilite cu doar câteva ore înainte de plecare.

Stratul de sancțiuni ar putea conta mai mult decât nivelul primelor. Lloyd's Market Association, organismul care coordonează piața dominantă londoneză a asigurărilor maritime, a avertizat că plata taxelor portuare iraniene sau a unor tarife de tranzit ar putea expune instituțiile financiare europene la încălcări ale regimului de sancțiuni (LMA). Ghidul Trezoreriei SUA cere companiilor de shipping să verifice originea încărcăturii, să analizeze istoricul navelor și să introducă în contracte clauze de retragere (Katten). O cursă poate deveni imposibil de finanțat dacă departamentul de conformitate al unei bănci nu o aprobă, chiar și atunci când marea este liniștită.

Traficul și-a revenit, de la aproximativ 27 de tranzitări pe zi la sfârșitul lunii iunie la peste 60 în câteva zile (Insurance Asia). Breakwave Advisors a scris la 8 iulie că ultimele atacuri nu au schimbat comportamentul armatorilor (Breakwave Advisors). Primele rămân însă ridicate pentru că asigurătorii evaluează riscul unei perturbări viitoare, nu numărul navelor aflate astăzi pe apă.

Guvernele pot escorta convoaie, pot impune sancțiuni, pot emite avertismente și pot oferi subvenții. Nu pot obliga sindicatele Lloyd's sau departamentele de conformitate ale băncilor să trateze o cursă prin Golf ca pe una normală.

Șoc de preț, nu pană de aprovizionare

Vulnerabilitatea Europei trece prin prețuri, nu prin conducte. Qatarul reprezintă aproape 19 % din exporturile globale de gaz natural lichefiat, iar tot gazul pleacă prin Hormuz (IGU). Când încărcăturile qatareze încetinesc, cumpărătorii europeni și asiatici concurează pentru alternative. Indicele TTF, prețul de referință al gazului european care se transmite în facturile gospodăriilor și ale industriei, a urcat deja cu aproximativ 35 % peste nivelurile de dinaintea anunțului de închidere (EIA).

Produsele rafinate amplifică expunerea. O analiză BNP Paribas arată că Asia și Orientul Mijlociu au furnizat 23 % din importurile europene de motorină și 90 % din importurile de combustibil pentru aviație în 2025 (BNP Paribas). O perturbare în Hormuz nu scumpește doar încălzirea. Se transmite în logistică, aviație și industrie.

Două exemple naționale arată cât de larg se propagă șocul. În Irlanda, reglementatorul din energie a intensificat discuțiile cu furnizorii după ce mai multe companii au anunțat scumpiri de 8 %-11 %, iar prețul motorinei la pompă ar urma să crească acolo cu circa 10 cenți pe litru (Irish Times, RTÉ). Spania arată că reziliența fizică nu înseamnă imunitate la preț. Stocurile de gaz sunt la 73 %, mult peste media UE, iar țara are cea mai mare capacitate de regazificare din bloc (La Voz de Galicia). Consumatorii spanioli plătesc totuși un preț al gazului stabilit de competiția globală pentru LNG, unde orice perturbare a livrărilor din Qatar reașază costul fiecărei încărcături marginale.

Golul de răspundere publică

Hormuz nu este închis, dar nu mai este o rută comercială normală. A schimbat atacul asupra GFS Galaxy condițiile asigurătorilor pentru navele sub pavilion UE? Au refuzat băncile plăți legate de Hormuz? Au fost întârziate încărcături de LNG după loviturile din 6 iulie? Răspunsurile sunt la sindicatele Lloyd's, la cluburile P&I, adică asigurătorii mutuali care acoperă răspunderea pentru echipaj, poluare și coliziuni, și la departamentele de conformitate ale băncilor. Acești actori nu au obligații de raportare publică. Factura energetică a Europei este modelată de decizii pe care niciun alegător nu le-a autorizat și pe care niciun parlament nu le poate verifica.