Gazul scade, Hormuz rămâne blocat

Prețul petrolului a scăzut. Gazul european l-a urmat. Bursele au crescut. La câteva ore după memorandumul SUA-Iran anunțat pe 14 iunie, traderii au redus prima de risc pentru Hormuz ca și cum cea mai disputată rută maritimă a lumii ar fi fost deja redeschisă. Datele din satelit arătau însă altceva: navele nu se mișcau în același ritm. Diferența dintre ce evaluează piețele și ce au de gestionat efectiv comandanții de tancuri petroliere, asigurătorii și echipele de deminare este miza europeană a acestei săptămâni.

Prețul s-a mișcat. Navele, nu.

Reacția pieței a fost rapidă și largă. Țițeiul Brent a scăzut cu aproximativ 4-5 %, iar indicele european TTF pentru gaze naturale a coborât cu circa 5 %, la 44,36 euro/MWh, potrivit Baird Maritime. Oficialii americani au descris pactul drept semnat și au anticipat că traficul va crește „semnificativ” (Reuters). Pentru consumatorii europeni, o astfel de mișcare înseamnă perspectiva unor facturi mai mici la energie și a unei presiuni inflaționiste mai reduse.

Dar Argus a relatat că datele AIS, sistemul de identificare automată folosit pentru urmărirea navelor comerciale, nu arătau nicio schimbare în traficul prin Hormuz după anunț. Armatorii așteptau o semnare formală, garanții de securitate mai clare și un element pe care titlurile nu l-au furnizat: textul propriu-zis al acordului.

Cinci porți între un titlu și un petrolier

Un memorandum devine redeschidere operațională doar printr-un lanț de decizii, controlate de actori diferiți. Europa se află la mijlocul acestui lanț.

Textul acordului nu a fost publicat. Traderii, comandanții de nave și responsabilii de conformitate nu au formularea exactă de care au nevoie (CNN, Iran International). Purtătorul de cuvânt al guvernului german, Hille, a spus că Berlinul nu dispunea încă de „detalii fiabile” despre acord (Bundesregierung).

Conformitatea cu sancțiunile este poarta comercială. Promisiunile politice nu deblochează automat departamentele de conformitate. Băncile, asigurătorii și traderii europeni de energie au nevoie de orientări formale din partea OFAC, biroul Trezoreriei SUA care controlează cine poate face afaceri legate de dolari cu Iranul, înainte să trateze tranzacțiile cu expunere iraniană drept sigure (OFAC). Faza ulterioară de 60 de zile, relatată în presă, amână cele mai dificile întrebări privind sancțiunile și programul nuclear.

Deminarea este poarta fizică. Surse maritime citate de DW au estimat că verificarea și curățarea coridoarelor sigure ar putea dura 40-50 de zile. Primele de asigurare pentru risc de război ar rămâne, potrivit relatărilor, la 1-4 % din valoarea navei pentru fiecare tranzit, față de sub 0,1 % înainte de conflict.

Asigurarea este poarta financiară. Lloyd’s Market Association a spus că acoperirea pentru risc de război rămânea, tehnic, disponibilă, dar frâna reală era siguranța: asigurătorii evaluează fiecare voiaj separat și au nevoie de o reducere susținută a amenințărilor înainte ca încrederea să revină (LMA). Lloyd’s List a argumentat că momentul și succesiunea pașilor contează acum mai mult decât ambalajul politic.

Clauza taxei de trecere este poarta juridică și cea mai puțin înțeleasă. Washingtonul spune că strâmtoarea trebuie să rămână fără taxă de tranzit. Teheranul spune că intenționează să perceapă nu o taxă de trecere, ci tarife pentru „servicii” de navigație, mediu și asigurare (RFE/RL, TF1info). Potrivit Convenției ONU asupra dreptului mării, strâmtorile internaționale funcționează după regulile trecerii în tranzit: statele riverane pot percepe taxe pentru servicii concrete furnizate unei nave, dar nu pot cere bani doar pentru permisiunea de a trece (UNCLOS Part III). Dacă tarifele propuse de Iran sunt legate de acces, nu de servicii reale, Hormuz devine un punct de blocaj monetizat, cu un precedent care depășește cu mult Golful Persic.

Europa: pregătită pentru o misiune, fără control asupra lanțului

Franța, Regatul Unit, Germania și Italia au emis o declarație comună E4 în care cer libertate de navigație „necondiționată și nerestricționată”, oferă o misiune strict defensivă pentru deminare și reasigurarea traficului și leagă orice relaxare a sancțiunilor de pași nucleari verificabili sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (declarația E4). Emmanuel Macron a respins orice taxă, pe care a calificat-o drept incompatibilă cu dreptul internațional. Deutschlandfunk a relatat că europenii ar putea fi pregătiți pentru misiune în câteva zile.

Guvernele europene nu pot însă să emită derogări OFAC, să publice textul memorandumului sau să-i oblige pe armatori să revină în strâmtoare. Bundesbank a avertizat că, și dacă Hormuz redevine navigabil, condițiile de aprovizionare cu petrol și efectele conexe de piață ar putea avea nevoie de luni pentru normalizare (Handelsblatt). Depozitele europene de gaze au încheiat iarna la 28 % din capacitate, sub media pe cinci ani de 41 %, potrivit datelor EIA. Marja de siguranță este redusă.

Memorandumul a diminuat probabilitatea unui șoc extrem de aprovizionare. Aceasta contează, iar gospodăriile europene ar urma să simtă efectul în facturile la energie. Între anunț și o strâmtoare funcțională rămân însă mine, clauze nepublicate, taxe nerezolvate și asigurători care nu și-au schimbat încă modelele de risc. Acordul deschide doar procesul. Cine va scrie termenii finali ai clauzei privind taxa va decide dacă Hormuz revine la rutină sau devine altceva: un punct de blocaj cu preț afișat.