Taxele de tranzit din Hormuz lovesc industria europeană

Problema europeană din strâmtoarea Hormuz se vede deja în fabrici și ferme, înainte ca orice acord între SUA și Iran să devină aplicabil. Italia este mai puțin expusă la țițeiul din Golf decât la produsele rafinate: datele Banca d’Italia citate de Borsa Corriere indică o expunere de 10 % la țiței și de 25 % la produse rafinate. În Polonia, Agroprofil a formulat presiunea asupra fermierilor mai direct: o tonă de uree costă cât 3,5 tone de grâu.

Pentru Germania, riscul stă mai ales în inputurile industriale. n-tv a urmărit îngrijorările legate de uleiurile de bază Group III, materia primă de calitate superioară folosită pentru lubrifianți în motoare și utilaje, precum și de fluxurile de sulf care alimentează lanțurile chimice. O strâmtoare poate fi redeschisă oficial, dar costurile pot rămâne blocate în asigurări, transport și verificări de conformitate.

Washingtonul scrie, Europa se adaptează

Kaja Kallas a transmis, prin serviciul diplomatic al UE, că Statele Unite și Iranul trebuie să ajungă la acord. UE poate să transmită mesaje, să ofere expertiză nucleară și, eventual, să ajute ulterior cu misiuni de escortă. Este un rol real, dar nu unul de control.

Textul presupusului acord rămâne contestat. Al-Monitor a relatat afirmații din presa iraniană despre relaxarea sancțiunilor, fonduri înghețate, Liban și redeschiderea Hormuzului în baza unor „aranjamente iraniene”, în timp ce Trump și Vance au contestat termenii. Pentru operatorii europeni, „redeschis” nu este suficient. Ruta trebuie să fie sigură, asigurabilă și utilizabilă legal.

Capcana sancțiunilor americane

UE poate să ridice propriile sancțiuni și să elibereze active înghețate în baza dreptului european, așa cum arată Consiliul. Nu poate însă proteja companiile europene de penalități americane dacă Washingtonul consideră în continuare că anumite părți ale comerțului sunt interzise. O analiză a firmei americane de avocatură Paul Weiss arată cum OFAC, biroul american care aplică sancțiunile, poate defini ce îndrăznesc băncile și companiile energetice să finanțeze sau să transporte.

Blocking Statute, instrumentul UE conceput pentru a proteja firmele europene de unele sancțiuni străine, nu face în practică irelevante băncile americane, compensarea în dolari sau accesul la piața SUA. De aceea, un armator european poate avea permisiune de la Bruxelles și totuși să piardă banca, reasigurătorul sau navlositorul de care are nevoie pentru ca voiajul să fie profitabil.

O strâmtoare poate fi deschisă și totuși nefuncțională

Reuters, preluată de NDTV, a relatat că un emisar iranian ar fi spus că Hormuz va fi deschis, dar cu taxe de tranzit. Afirmația este contestată. Riscul mai mare ține de cine încasează banii: Risk Intelligence a avertizat că plățile legate de actori iranieni sancționați ar putea crea expunere la sancțiuni americane, iar The Brussels Times a relatat îngrijorări privind cererile de date despre nave.

Asigurătorii tratează deja Golful ca pe o problemă de bilanț. West P&I a descris efectele asupra tarifelor de transport, costurilor de asigurare și planificării curselor, inclusiv măsuri ale reasigurătorilor privind răspunderea pentru riscuri de război în apele iraniene și în Golf. Așa se transformă ambiguitatea diplomatică într-o suprataxă comercială.

Opțiunile europene de securitate avansează fragmentat. Franța spune că lucrează cu Londra la o misiune defensivă de securitate maritimă, atunci când condițiile o vor permite, potrivit Ministerului francez de Externe. Lituania a autorizat participarea a până la 40 de militari și specialiști în sisteme de apărare la misiuni internaționale în Hormuz, a relatat LRT.

Aceasta este poziția Europei: economii expuse, pârghii limitate și guverne naționale care se pregătesc să intre în coaliții pe care nu le proiectează. Înainte ca firmele să trateze din nou Hormuzul ca pe o rută normală, trebuie să știe cine controlează trecerea, cine colectează taxele, ce sancțiuni se relaxează efectiv și dacă asigurătorii revin la acoperirea obișnuită. O semnătură poate liniști piețele pentru o zi. Nu poate, singură, să ducă marfa la destinație.