Houthi amenință ruta petrolieră Yanbu

Strâmtoarea Bab el-Mandeb, aflată între Yemen și Djibouti, are doar 29 de kilometri lățime, dar prin ea au trecut în iunie aproximativ 7,4 mil. barili de petrol pe zi, adică circa 7 % din producția mondială (Straits Times). Pe 20 iulie, mișcarea houthi din Yemen a anunțat o blocadă navală împotriva transporturilor saudite din acest coridor (Al Jazeera). Pentru ca efectul să ajungă în prețurile carburanților din Europa, nu este nevoie ca o navă să fie scufundată. Amenințarea funcționează deja ca o taxă de risc adăugată fiecărui baril care trece prin zonă.

Momentul a lovit exact punctul vulnerabil al logisticii saudite de export. Când Strâmtoarea Hormuz, ieșirea îngustă din Golful Persic, a devenit prea riscantă pentru transportul comercial, Saudi Aramco a mutat o parte din fluxuri pe ruta de rezervă: conducta Est-Vest, care leagă câmpurile petroliere din estul țării de Yanbu, portul saudit de la Marea Roșie. Aramco a dus conducta la capacitatea maximă, de 7 mil. barili pe zi (Arab News). Exporturile prin Yanbu au urcat la aproximativ 4 mil. barili pe zi, față de circa 973.000 cu un an înainte (Al Jazeera).

Arabia Saudită a evitat un blocaj, dar a concentrat traficul într-un altul. Houthis, care au atacat peste 100 de nave în Marea Roșie de la sfârșitul lui 2023, au acum mai multe ținte potențiale în aceeași zonă (The Deep Dive).

Cum se mută costul spre nord

Scumpirea se transmite în straturi, înainte ca piața să piardă efectiv un singur baril.

Primul strat este asigurarea. Primele de risc de război, adică suprataxa plătită de nave pentru a intra într-o zonă de conflict, aproape s-au dublat după anunțul blocadei: au urcat la aproximativ 0,75 % din valoarea navei, de la 0,3 % (BoE Report, Forbes). Navele care evită complet Marea Roșie ocolesc Africa pe la Capul Bunei Speranțe, ceea ce adaugă 10-20 de zile fiecărei curse și blochează petroliere care ar fi putut transporta alte mărfuri (Interactive Brokers).

Urmează prețurile carburanților. Marjele de rafinare pentru benzina din nord-vestul Europei, diferența dintre costul țițeiului și veniturile obținute din vânzarea produselor petroliere, au urcat aproape de maximul ultimilor patru ani, la circa 44,43 dolari pe baril (Investing.nl). Tensiunile regionale împinseseră deja țițeiul Brent, reperul european, la 88,10 dolari pe baril până pe 17 iulie, în creștere cu 4,59 %, înainte ca anunțul oficial al blocadei să adauge un nou strat de risc (Investing.com).

Cel mai expus punct din Europa este combustibilul pentru aviație. În iunie, aproximativ 94 % din combustibilul de avion livrat Europei din estul Suezului a trecut prin sistemul Canalului Suez (Cyprus Shipping News). O dependență atât de mare de un singur coridor face aviația europeană vulnerabilă la orice blocaj sau scumpire a rutei. Claudio Descalzi, directorul general al Eni, a avertizat că problema reală este la produsele rafinate: Italia avea rezerve de combustibil de avion pentru doar 46 de zile, iar stocurile scăzuseră deja cu 8 % în aprilie (Corriere, Marketscreener).

Cine plătește și ce rămâne incert

Rafinăriile care cumpără încărcături pe termen scurt absorb primele prima de risc. Urmează companiile aeriene, pentru care combustibilul este unul dintre cele mai mari costuri operaționale, iar aprovizionarea europeană depinde aproape integral de acest coridor. Transportatorii rutieri și agricultura, ambele dependente de motorină, sunt următoarele în lanț. Consumatorii simt efectul ultimii, parțial pentru că taxele pe carburanți din Europa amortizează mișcările prețului la pompă față de cele ale țițeiului, parțial pentru că unele industrii au contracte de hedging, adică acorduri încheiate în avans care fixează prețul combustibilului pentru o perioadă.

Există însă o rezervă importantă. Nicio sursă independentă nu a confirmat că blocada este aplicată fizic. Datele de urmărire a navelor nu indicau o scădere clară a traficului până la jumătatea lunii iulie (The Deep Dive, TankerMap). Încărcările de țiței saudit prin zonă au scăzut cu 36 % în două săptămâni, dar acest lucru reflectă prudența comercială, adică decizia transportatorilor de a alege alte rute, nu închiderea impusă a coridorului (The National).

Transportatorii și asigurătorii au început deja să includă pericolul în prețuri, iar tocmai asta face blocada eficientă chiar și fără interceptarea unui petrolier. Fiecare cursă redirecționată, fiecare primă de asigurare dublată și fiecare săptămână suplimentară pe mare adaugă un cost care se mută de la operatorii de transport la rafinării, apoi la aeroporturi și pasageri. Dacă houthis pot menține amenințarea săptămâni sau luni depinde de o capacitate de aplicare militară pe care nu au demonstrat-o încă. Efectul asupra prețurilor nu a așteptat demonstrația.