Ungaria taie compensarea pentru panouri solare

Sute de mii de familii din Ungaria și-au instalat panouri fotovoltaice pe acoperiș într-un cadru care le permitea să compenseze energia livrată în rețea cu propriul consum, pe durata unui an întreg. Apoi guvernul a schimbat metoda de calcul. Gospodăriile vând acum energia solară injectată în rețea la aproximativ 5 forinți/kWh, dar cumpără electricitate la 36 de forinți/kWh în limita plafonului de preț sau până la 70 de forinți/kWh peste acest prag (HVG, 24.hu). Diferența de șapte la unu a transformat o investiție rezonabilă pentru o familie într-una care poate produce pierderi.

Curtea Constituțională a Ungariei a respins plângerile împotriva schimbării regulilor (HVG). A închis disputa juridică, dar nu și întrebarea economică: câtă încredere mai pot avea gospodăriile în regulile viitoare ale pieței de energie? Răspunsul contează cu atât mai mult cu cât Budapesta se pregătește să direcționeze sute de milioane de euro din fonduri europene către același sistem energetic.

Vechiul acord și felul în care s-a rupt

În vechiul sistem de „compensare netă”, o familie cu panouri pe acoperiș putea să livreze energie în rețea la prânz și să o recupereze seara, plătind doar diferența netă calculată pe întregul an. Rețeaua funcționa, practic, ca o baterie gratuită. Noul sistem de „decontare brută” tratează separat cele două fluxuri, iar prețul primit pentru energia livrată este doar o fracțiune din tariful plătit la consum.

Peste 320.000 de sisteme fotovoltaice rezidențiale intră în această tranziție pe măsură ce expiră aranjamentele vechi (Portfolio). Unii proprietari au fost amendați pentru presupuse livrări în rețea în zone unde injectarea energiei era restricționată, deși noile logici de măsurare ar fi putut genera aceste citiri. Regulile s-au schimbat, iar costul administrativ a fost împins către gospodării.

Energia ieftină pentru populație mută costurile către firme

Cazul panourilor solare arată o problemă mai adâncă a pieței ungare de energie. O analiză de investigație publicată de Telex/G7 descrie formule tarifare opace, lipsa unor date publice despre zonele în care rețeaua poate prelua producție nouă și grupuri energetice cu legături de stat prezente simultan în producție, rețele și furnizare, într-o poziție din care pot influența reguli greu de verificat din exterior (Telex/G7).

Gospodăriile ungare plătesc aproximativ 9,8 eurocenți/kWh, adică aproape o treime din media Uniunii Europene, datorită plafoanelor de preț menținute din 2013 (KSH). Diferența nu dispare. Utilizatorii industriali și firmele mici suportă costuri de finanțare încrucișată care le duc facturile peste nivelul concurenților din UE (Telex/G7). Aceste costuri pot fi duse mai departe deoarece statul sau tarifele reglementate ajung să le acopere, ceea ce slăbește presiunea normală pentru eficiență.

700 mil. euro printr-o poartă îngustă

Aproximativ 540 mld. de forinți în apeluri finanțate din fonduri europene sunt acum deschise pentru modernizarea rețelelor și proiecte de contoare inteligente (Portfolio). Banii fac parte din planul revizuit al Ungariei în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență, fondul post-Covid prin care UE rambursează statelor membre cheltuieli după îndeplinirea reformelor convenite. Capitolul energetic al planului depășește 700 mil. euro, dintre care aproximativ 643 mil. euro sunt destinați rețelelor electrice (Telex).

Nicio plată nu poate fi făcută până când Budapesta nu îndeplinește 27 de „super-jaloane” legate de independența justiției, combaterea corupției și protejarea bugetului (Comisia Europeană). Ungaria nu a depus încă o cerere de plată. Guvernul are nevoie de investiții și de banii europeni, dar condițiile privind statul de drept întârzie rambursarea, creând presiunea de a cheltui rapid și de a trata guvernanța abia ulterior.

Apelurile sunt deschise pentru operatorul de transport MAVIR și pentru șase operatori de distribuție, inclusiv companii de rețea din grupurile E.ON și MVM. Gospodăriile, dezvoltatorii independenți și noii intrați pe piață nu pot aplica. Dacă formulele tarifare rămân opace, iar alocarea racordărilor la rețea rămâne netransparentă, banii publici vor majora baza de active reglementate a operatorilor de rețea fără să facă accesul mai echitabil.

Nevoia de investiții este reală, la fel și problema accesului

Rețeaua chiar nu poate absorbi tot ce a fost deja construit. BERD a angajat 70 mil. euro într-un pachet de 210 mil. euro pentru un proiect solar cu stocare de 450 MW, descris drept unul dintre primele active hibride regenerabile finanțate pe bază de proiect din Europa Centrală și de Est (BERD). România a arătat săptămâna trecută efectul regional al aceleiași probleme: energia solară a acoperit aproximativ 40 % din producția de zi, dar a dispărut seara, împingând prețurile spot peste 1.000 euro/MWh (Digi24). Fără stocare și capacitate de rețea, energia solară inundă sistemul la prânz și lasă cumpărătorii expuși după lăsarea serii.

Olanda oferă o comparație utilă. Și guvernul olandez va elimina propriile reguli de compensare pentru energia solară până la 1 ianuarie 2027, iar costurile gospodăriilor ar urma să crească de la aproximativ 770 euro la 1.030 euro pe an (Essent, Zonneplan). Diferența este că tranziția olandeză vine cu date publice despre capacitatea rețelei, reguli transparente pentru cozi și termene reglementate de racordare. Analiza Telex/G7 nu a găsit date publice echivalente în Ungaria (Telex/G7).

Ungaria are nevoie de investiții în rețea. Datele disponibile indică însă o problemă de acces, nu doar una de capacitate. Condițiile de plată și designul licitațiilor ar putea încă să impună mai multă transparență, dar structura actuală nu garantează acest lucru.