Ungaria, aproape de €10.4 billion UE

Péter Magyar merge săptămâna aceasta la Bruxelles pentru a semna un acord politic care ar putea debloca până la 10,4 mld. euro din fondurile europene înghețate pentru Ungaria. Comisia Europeană prezintă acordul drept o recompensă pentru reînnoirea democratică după cei 16 ani de guvernare ai lui Viktor Orbán. O cauză aflată pe rolul celei mai înalte instanțe a UE ar putea stabili însă că această abordare, în care banii sunt eliberați pe baza unor promisiuni politice, nu a unor reforme verificate, încalcă dreptul european.

Tiparul există deja. În februarie 2024, Comisia a deblocat fonduri pentru Polonia după victoria lui Donald Tusk, acceptând angajamente de reformă înainte ca acestea să fie puse în aplicare. Polonia a tras între timp 62,4 % din planul său de redresare, deși niciuna dintre reformele judiciare promise nu a intrat în vigoare. Ungaria este următoarea.

Procesul care ar putea rupe ciclul

În cauza C-225/24, Parlamentul European dă în judecată Comisia pentru decizia din decembrie 2023 de a elibera 10,2 mld. euro din fondurile de coeziune, banii UE pentru infrastructură și dezvoltare, către Ungaria. Avocata generală Tamara Ćapeta a recomandat anularea deciziei în februarie 2026, după ce a identificat patru deficiențe concrete de evaluare: reforme care nu intraseră în vigoare, legislație care submina scopul declarat al reformelor și lipsa unei verificări reale a implementării.

Punctul cel mai dur al opiniei sale este procedural. Ćapeta a argumentat că judecătorii europeni ar trebui să facă o analiză completă a acestor decizii, nu doar să verifice dacă există erori evidente. Dacă CJUE, instanța supremă a UE, îi urmează raționamentul, fiecare decizie viitoare de eliberare a fondurilor va putea fi judecată pe fond. Comisia ar trebui să dovedească faptul că reformele sunt „în vigoare și aplicate”, nu doar adoptate pe hârtie.

Curtea nu s-a pronunțat încă. Comisia negociază o nouă eliberare de fonduri în timp ce decizia anterioară riscă să fie anulată.

O capcană fiscală cu termen fix

Spațiul de manevră al lui Magyar este îngust. Deficitul bugetar al Ungariei a ajuns la 3.850 mld. forinți până la finalul lunii aprilie, consumând 91 % din ținta anuală în patru luni, în mare parte din cauza unor venituri europene lipsă de aproximativ 1.450 mld. forinți. Termenul pentru RRF, Mecanismul de redresare și reziliență al UE creat după pandemie, expiră la 31 august 2026. Dacă termenul este ratat, banii se pierd.

Magyar a respins public două dintre cerințele centrale ale Bruxelles-ului: eliminarea treptată a taxelor excepționale aplicate băncilor și companiilor energetice și restructurarea sistemului de pensii. Argumentul său este că situația fiscală a Ungariei le face imposibile pe amândouă.

Soluția de avarie care prinde contur este o injecție de capital în banca de dezvoltare a statului maghiar, MFB. Budapesta ar canaliza banii europeni prin bancă, i-ar contabiliza ca plătiți înainte de august, iar banca i-ar distribui pe parcursul mai multor ani. Comisia a trimis o delegație la nivel înalt la Budapesta la mijlocul lunii mai pentru a evalua schema (Euronews, Portfolio), dar se teme că va pierde controlul asupra modului în care sunt cheltuiți banii.

Gardienii care au făcut pasul înapoi

Coaliția care ar fi trebuit să impună condiții stricte s-a dizolvat, practic. Ministrul german de Externe susține acum eliminarea votului unanim, în loc să ceară înăsprirea condiționalității. Cancelarul Austriei l-a primit pe Magyar cu onoruri militare la 21 mai, semnalând parteneriat mai degrabă decât presiune. Premierul Finlandei a insistat că statul de drept „nu este monedă de schimb”, dar Finlanda nu a urmat cu o acțiune de blocare în Consiliu.

„Cei șase stricți” (Suedia, Austria, Germania, Finlanda, Țările de Jos și Estonia) nu au ponderea demografică necesară pentru a forma o minoritate de blocaj în sistemul votului cu majoritate calificată, unde statele mari cântăresc mai mult, iar o singură țară nu poate bloca singură o decizie. În cazul RRF, Comisia decide singură, fără vot în Consiliu. Gardienii au influență, dar nu au veto.

Salvarea celor 85 %

Ungaria a plătit mai departe doar 9 % din alocarea sa RRF, cea mai redusă rată din UE. Chiar și estimările optimiste ale Comisiei sugerează că doar 80-85 % din total poate fi salvat înainte de termenul-limită.

Hotărârea CJUE în cauza C-225/24 va decide dacă Comisia poate continua să trateze schimbarea guvernului drept substitut pentru reforme verificate. Dacă judecătorii urmează raționamentul Tamarei Ćapeta, regulile de suspendare a fondurilor europene nu vor mai funcționa ca instrument politic flexibil, ci ca obligație juridică: fiecare decizie viitoare de eliberare sau blocare a banilor va trebui susținută de probe privind aplicarea reformelor.