Licitații legale, prețuri umflate

Autoritatea pentru Integritate din Ungaria, instituția anticorupție creată de Budapesta în 2022 sub presiunea UE, a raportat că supraevaluarea este integrată în modul în care sunt concepute și atribuite achizițiile publice (Integrity Authority). Documentele pot arăta corect. Prețurile pot spune altceva. Diferența dintre respectarea procedurii și obținerea unui preț corect este exact zona pe care instrumentele UE de protejare a banilor publici nu au fost construite să o acopere.

Cum poate o licitație să respecte toate regulile și totuși să eșueze

O autoritate contractantă publică anunțul, respectă termenele, evaluează ofertele și atribuie contractul. Formal, procedura este acoperită. Dar piața din jurul acelei licitații poate fi modelată înainte să fie depusă prima ofertă.

Cerințele tehnice pot fi scrise astfel încât să se potrivească unui singur furnizor. Pragurile de calificare pot elimina firmele din afară fără să pară discriminatorii. Loturile pot fi comasate până devin prea mari pentru companiile mici. Termenele pot fi atât de scurte încât noii intrați să nu aibă timp să pregătească o ofertă. OCDE identifică ofertele de acoperire, rotația ofertanților și împărțirea pieței drept tehnici care produc un dosar administrativ greu de deosebit de o competiție reală (OECD). Tabloul de bord al UE pentru achiziții publice tratează licitațiile cu un singur ofertant și concurența redusă drept semnale de risc, tocmai pentru că aceste tipare sugerează că testul pieței este mai degrabă formal (Single Market Scoreboard).

Rezultatul este o combinație greu de atacat: câștigători previzibili și contracte umflate, plătite din fonduri europene, fără ca dosarul să arate neapărat o încălcare procedurală.

Bruxellesul poate bloca bani, dar nu verifică prețurile

UE are instrumente. Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept permite Comisiei Europene și Consiliului, unde votează guvernele statelor membre, să protejeze bugetul UE atunci când deficiențele de guvernanță creează risc financiar. În 2022, Consiliul l-a folosit împotriva Ungariei, suspendând angajamente de 6,3 mld. euro din programele de coeziune, după ce problemele din achiziții publice și anticorupție au fost considerate sistemice (Council Implementing Decision 2022/2506, CER). Separat, accesul Ungariei la fondurile de redresare a fost legat de jaloane de reformă privind independența justiției, anticorupția și garanțiile din achiziții publice (Commission Hungary RRF page).

Aceste instrumente contează și pot produce efecte. Dar funcționează de sus în jos: blochează fonduri, stabilesc condiții, verifică jaloane. Niciunul nu răspunde, contract cu contract, la întrebarea practică: cât ar fi costat acest drum, acest sistem IT sau această clădire într-o piață cu concurență reală?

OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă, poate investiga și recomanda recuperarea unor sume, dar nu poate pune sub acuzare (OLAF). Parchetul European, EPPO, poate urmări penal infracțiuni care afectează bugetul UE, însă are nevoie de fapte penale, precum fraudă sau mită, nu doar de prețuri mari (EPPO). Curtea de Conturi Europeană a descris cadrul antifraudă al fondului de redresare drept un mecanism încă în lucru, ceea ce confirmă distanța dintre verificarea jaloanelor și testarea corectitudinii prețurilor (ECA Special Report 06/2026).

Aceeași zonă oarbă, peste tot

Povestea este citită diferit în Europa, dar fiecare cadru național ratează aceeași problemă. Germania, cel mai mare contributor net la bugetul UE, o vede ca pe o chestiune de control bugetar: primesc contribuabilii valoare pentru bani? (Spiegel). România pune accentul pe apropierea Ungariei de aderarea la EPPO ca mecanism de corecție (Digi24). Polonia citește cazul prin propria experiență cu fonduri europene blocate (Brussels Times). Slovacia prezintă noul impuls anticorupție al guvernului ca dovadă că sistemul se poate corecta din interior (Aktuality.sk).

Fiecare perspectivă surprinde ceva real. Niciuna nu pune problema prețului. Procurorii sancționează infracțiuni. Auditorii semnalează deficiențe de sistem. Condiționalitatea blochează bani. Dar, pentru a demonstra supraevaluarea, Comisia Europeană ar trebui să arate cât ar fi trebuit să coste un contract într-o piață deschisă cu adevărat. Nicio instituție europeană existentă nu produce acest răspuns.

Autoritatea pentru Integritate din Ungaria a descris o breșă pe care Bruxellesul încă nu a închis-o. O licitație poate fi legală, competitivă pe hârtie și totuși supraevaluată. Comisia Europeană și Curtea de Conturi Europeană au mandatul și datele necesare pentru a dezvolta repere de preț de piață. Până când această capacitate va exista, protecția bugetului UE va continua să prindă mai ușor regulile încălcate decât contractele umflate care nu încalcă formal nicio regulă.