Iranul nu numește petrolierele lovite de mine în Hormuz

Pe 17 octombrie, Garda Revoluționară a Iranului a afirmat că două petroliere au lovit mine în Strâmtoarea Ormuz. Reuters, într-o relatare preluată de publicația maritimă gCaptain, a scris că informația nu fusese confirmată independent (gCaptain). Teheranul nu a identificat nicio navă. Incidentele consemnate în acea săptămână de monitorii navali britanici au fost altele și s-au petrecut într-o zonă diferită, pe o rută de care Europa depinde pentru o parte din gazul său.

Două acuzații, nicio navă identificată

Prima declarație a Gărzii descria un superpetrolier care transporta peste două milioane de barili de țiței și care ar fi luat foc după ce a urmat o rută pe care Teheranul o numește „neautorizată” (Tasnim). Formularea exprimă pretenția Iranului de a decide cine poate traversa strâmtoarea. Declarația nu oferă un temei juridic pentru această regulă.

A doua declarație susținea că o explozie în sala motoarelor a imobilizat un alt superpetrolier, de dimensiuni similare (Tasnim). Niciuna nu a dat un număr IMO, identificatorul permanent care leagă nava de proprietarul ei și de istoricul său de navigație. Niciuna nu a indicat o poziție sau nu a prezentat relatarea vreunui membru al echipajului.

Ce arată avertizările britanice

UK Maritime Trade Operations (UKMTO), serviciul naval britanic care transmite rapoarte despre incidente între nave și marine, a consemnat că un petrolier a fost lovit de un proiectil necunoscut pe 16 octombrie, în largul coastei saudite a Golfului Persic, departe de Ormuz (UKMTO). Echipajul a fost evacuat în siguranță.

În aceeași seară, comandantul unei nave a raportat că o ambarcațiune mică a lansat o grenadă propulsată de rachetă asupra unui petrolier, în largul aceluiași port saudit, Al Jubayl (UKMTO). Niciuna dintre avertizări nu identifică nava și niciuna nu menționează o mină.

Singurul petrolier identificat în acea săptămână ar putea fi ușor confundat cu superpetrolierele invocate de Iran. Ministrul indian responsabil de transportul maritim a declarat că MT ST 3, cu 15 marinari indieni la bord, a fost lovită de un proiectil pe 16 octombrie și că toți erau în siguranță (The National). Un proiectil nu este o mină, iar nicio sursă nu leagă această navă de acuzațiile Gărzii.

Minele din strâmtoare nu sunt un pericol ipotetic. O avertizare de navigație a serviciului hidrografic al Marinei Pakistanului, emisă în iunie și încă în vigoare pe 17 octombrie, semnalează o „mină confirmată” în apropierea intrării în culoarul de navigație spre est (Pakistan Navy). Avertizarea consemnează un pericol semnalat oficial. Nu arată dacă mina se mai află acolo sau dacă a lovit vreunul dintre cele două petroliere.

Cum este expusă Europa

Traficul era deja redus înainte de sâmbătă. UKMTO a numărat 254 de traversări în săptămâna încheiată la 14 octombrie, cu aproximativ 70 % sub nivelul de dinaintea războiului (Anadolu). Declarația Iranului privind închiderea strâmtorii nu deviază singură navele; armatorii, comandanții și asigurătorii decid dacă acestea navighează.

Cumpărătorii europeni sunt expuși mai ales prin importurile de gaz natural lichefiat (GNL). Agenția Internațională pentru Energie (AIE) a estimat că aproximativ 7 % din importurile europene de GNL din 2025 au trecut prin Ormuz și a menționat că gazul lichefiat din Qatar nu are o rută prin conducte care să ocolească strâmtoarea (IEA).

Compania italiană Edison a declarat că, până la 28 septembrie, nu primise 35 de transporturi de GNL din Qatar și înlocuise 23 dintre ele (Edison). Aceste livrări ratate precedă noile acuzații, la fel ca scufundările navelor cargo despre care am relatat pe 15 octombrie (To Brief). Nimic din ce s-a relatat până acum nu arată că un cumpărător european, un asigurător sau un armator și-ar fi schimbat planurile din cauza celor două presupuse lovituri de mine.

Marinele europene nu sunt încă în măsură să verifice acuzațiile privind minele. Potrivit unei scrisori a guvernului olandez din 2 octombrie, misiunea defensivă franco-britanică pentru Ormuz nu fusese activată, iar fregata olandeză trimisă spre est este o navă de comandament, nu una specializată în detectarea și neutralizarea minelor (Tweede Kamer). O navă de comandament coordonează alte nave. O navă specializată în lupta contra minelor le detectează și le neutralizează; escortele singure nu pot curăța o rută.

Deocamdată, Garda nu a oferit numele navelor, identificatori sau poziții care să poată fi verificate. Cele două avertizări britanice descriu un atac cu proiectil și unul cu grenadă în largul Arabiei Saudite, nu lovituri de mine în Ormuz, așa că nu confirmă relatarea Iranului. Nici nu exclud producerea unor incidente separate. Teheranul ar putea lămuri situația identificând navele. În lipsa acestor informații, confirmarea ar trebui să vină de la un armator sau de la statul de pavilion, țara în care este înmatriculată nava, care să anunțe că aceasta a fost avariată. Până atunci, acuzațiile privind minele rămân un avertisment adresat traficului maritim, nu o dovadă că au avut loc atacuri.