Iran condiționează redeschiderea Strâmtorii Hormuz de concesii US

Înaintea conflictului, prin strâmtoarea Ormuz treceau zilnic aproximativ 125 de nave comerciale mari; pe 25 septembrie, erau vizibile doar nouă nave în tranzit. Iranul a propus redeschiderea strâmtorii în decurs de o săptămână, cu condiția ca Statele Unite să facă primul pas. Donald Trump ar fi respins oferta, însă Teheranul spune că nu a primit niciun răspuns oficial (Cyprus Mail).

Relatarea despre respingere vine de la Wall Street Journal, care a citat oficiali americani anonimi spunând că Trump se așteaptă ca bombardamentele asupra Iranului să reînceapă după alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie (WSJ). Asta arată ce li s-a spus jurnaliștilor, nu ce a decis Washingtonul. Casa Albă nu a emis niciun refuz oficial, iar postul public german Deutschlandfunk a subliniat că relatarea nu fusese confirmată oficial (Deutschlandfunk). Berliner Zeitung a preluat o relatare Reuters potrivit căreia Iranul încă aștepta un răspuns oficial din partea SUA (Berliner Zeitung).

Washingtonul acționează primul, Iranul deschide apoi strâmtoarea

Abbas Araghchi, ministrul iranian de externe, a prezentat planul la ONU și a spus că propunerea a ajuns la Washington prin Qatar (UN recording). Potrivit lui Araghchi, nimic nu începe până când SUA nu acceptă: Washingtonul ar acționa timp de patru sau cinci zile, Iranul ar deschide strâmtoarea în ziua a șasea, iar negocierile pentru un acord final ar începe în ziua a șaptea (UN recording).

Miza principală pentru Iran este ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor sale și relaxarea sancțiunilor asupra petrolului iranian, potrivit Associated Press (AP). Teheranul mai cere deblocarea fondurilor înghețate și o încetare a focului care să includă și Libanul.

Washingtonul nu a respins public propunerea. Reuters a relatat că un oficial american a descris contactele prin intermediari drept „pozitive și constructive”, chiar în ziua intervenției lui Araghchi (Reuters via Al-Monitor). Acest lucru arată că discuțiile continuă, dar nu exclude un refuz transmis în privat.

Cine poate face următoarea mișcare și cine nu

Blocada este cel mai puternic instrument de presiune al Washingtonului. Comandamentul Central al SUA a anunțat că, până la 23 septembrie, redirecționase 115 nave comerciale care se îndreptau spre porturi iraniene sau plecau din acestea (CBS). Planul Iranului îi cere Washingtonului să renunțe la acest instrument înainte ca promisiunea Teheranului să fie verificată pe mare.

Lanțul decizional e scurt: Washingtonul poate răspunde ofertei și poate schimba blocada și regimul sancțiunilor, iar Iranul poate redeschide strâmtoarea. Condiția privind Libanul este cel mai greu de îndeplinit, fiindcă depinde de Israel, asupra căruia Washingtonul poate face presiuni, dar pe care nu îl poate angaja în această înțelegere.

Europa nu participă la negociere, dar suportă costurile ei. Înainte de război, prin strâmtoare trecea aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol, astfel că perturbările se resimt în gospodăriile și industria europene prin prețurile globale (EIA). La 24 septembrie, ministrul german de externe, Johann Wadephul, a susținut o declarație semnată de 80 de țări, prin care se cerea redeschiderea completă a Ormuzului (Handelsblatt). Declarația sporește presiunea politică, dar nu schimbă condițiile negocierii.

Alte inițiative europene încearcă să protejeze rute alternative, nu strâmtoarea în sine. Emmanuel Macron a anunțat trimiterea de militari, radare și sisteme de apărare antiaeriană la Yanbu, terminal petrolier saudit de la Marea Roșie, însă numărul acestora și data începerii misiunii nu au fost precizate (Le Monde). Yanbu permite ca o parte din petrolul saudit să ajungă la cumpărători fără să treacă prin Ormuz, iar apărarea terminalului protejează această rută ocolitoare. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, le cere statelor membre să trimită mai multe nave și aeronave pentru Aspides, misiunea UE care protejează navigația în Marea Roșie de atacurile rebelilor houthi (Euronews). Nimic din informațiile disponibile nu arată că misiunea operează în Ormuz.

Cum ar arăta redeschiderea

Numărul navelor oferă un indicator mai clar decât declarațiile diplomatice. Organizația Maritimă Internațională confirmase până la 24 septembrie 85 de incidente și moartea a 24 de marinari în zonă, potrivit aceleiași relatări Cyprus Mail (Cyprus Mail). Petrolierele mari transportă în continuare cantități importante de petrol, astfel că traficul redus nu înseamnă că exporturile s-au oprit.

Prudența are explicații concrete. Armatorii, echipajele și asigurătorii decid pentru fiecare rută dacă traversarea este suficient de sigură; după luni de atacuri, vor dori să vadă nave trecând zi după zi înainte să se încreadă într-un anunț de la Teheran sau Washington.

Teheranul a pus pe masă un calendar condiționat, iar Washingtonul nu a răspuns public. Relatarea Wall Street Journal sugerează că răspunsul ar putea fi negativ, dar se bazează pe oficiali care au vorbit sub anonimat. Ormuzul va fi deschis când navele vor relua traversările regulate, iar numărul zilnic al acestora va arăta dacă acest lucru s-a întâmplat.