Discuțiile despre Hormuz lasă petrolierele expuse

Teheranul susține că Washingtonul a acceptat unele dintre cele șapte condiții iraniene pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, dar a lăsat neclare restul, iar discuțiile nu vor avansa până când Statele Unite nu își clarifică poziția (IRNA, Reuters). Afirmația nu a redus riscurile pentru nave. Sâmbătă, un petrolier care ieșea din strâmtoare a raportat că a fost lovit de un proiectil (UKMTO), iar duminică, un al doilea a raportat avarii, a căror cauză nu este cunoscută. Petrolul și gazele din Golf ajung în continuare în Europa prin puține transporturi, la costuri ridicate, iar data reluării traficului comercial obișnuit nu a fost stabilită.

Cine face primul pas

Mohsen Rezaei, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a făcut această afirmație într-un interviu difuzat de agenția de stat la 11 octombrie (IRNA). Nu a precizat care condiții ar fi fost acceptate și care au rămas „ambigue”. Nu a fost publicat niciun document american, astfel că versiunea unui acord parțial se bazează doar pe relatarea lui.

Cele șapte condiții ale lui Rezaei nu sunt publice. Cea mai clară imagine a cererilor Teheranului reiese dintr-un plan separat, prezentat de ministrul de Externe Abbas Araghchi la ONU, la sfârșitul lui septembrie. Potrivit planului, Statele Unite ar acționa primele, Iranul ar redeschide apoi strâmtoarea, iar discuțiile ar începe abia după aceea (AP). Iranul cere ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor sale, reluarea vânzărilor de petrol și deblocarea fondurilor înghețate. Nu se știe dacă planul și lista lui Rezaei cuprind aceleași cereri.

Washingtonul cere ordinea inversă. Oficialii americani susțin că trebuie să existe mai întâi progrese reale în dosarul nuclear, deoarece promisiunile Iranului s-au dovedit nesigure după prăbușirea unei înțelegeri provizorii în iunie (AP). Ordinea contează fiindcă controlul asupra rutei maritime este principala pârghie a Iranului. În secvența propusă de Araghchi, Teheranul ar obține relaxarea măsurilor americane înainte să renunțe la acest atu.

De ce ar mai aștepta un căpitan

Incidentul de sâmbătă este cel mai bine documentat. UK Maritime Trade Operations (UKMTO), un serviciu britanic care transmite avertismente maritime către nave, a consemnat că un petrolier anonim, care ieșea din strâmtoare, a fost lovit în babord de un proiectil neidentificat la 19:20 UTC. Petrolierul a luat foc, iar echipajul era în siguranță, potrivit raportului (UKMTO).

Avariile raportate duminică sunt mai greu de clarificat. UKMTO a semnalat avarii la babordul unui al doilea petrolier care ieșea din strâmtoare, fără să-i precizeze numele sau cauza. Ministrul indian al Transporturilor Maritime a identificat separat nava lovită în acea zi drept VALTHERA și a spus că cei 11 membri indieni ai echipajului sunt în siguranță (UKMTO, Sonowal). Gardienii Revoluției din Iran au afirmat că un superpetrolier, aflat pe o rută pe care au numit-o neautorizată, și-a oprit echipamentele de navigație și a lovit o mină marină (Tasnim). Gardienii nu au precizat numele navei sau poziția incidentului, iar UKMTO nu a confirmat existența unei mine. În trecut, Gardienii au revendicat lovituri care nu au putut fi verificate (To Brief).

Pentru comandantul unei nave, cauza avariilor contează mai puțin decât riscul traversării. Organizația Maritimă Internațională le recomandă în continuare navelor să evite culoarele de navigație recunoscute în care au fost raportate mine (IMO). Nicio versiune publicată a planului iranian nu arată cum ar urma să fie verificată siguranța apelor după anunțarea redeschiderii.

Transporturile care continuă

Unele mărfuri continuă să tranziteze strâmtoarea, dar volumele sunt foarte mici. Firma de date Kpler a numărat șapte traversări ale unor nave care transportau mărfuri la 6 octombrie, cel mai mic număr zilnic din iulie (Reuters).

O bună parte a transporturilor se face prin ceea ce brokerii numesc „shuttle run”: un petrolier mare intră în Golf, încarcă și pleacă, transferând adesea marfa unei alte nave care așteaptă în afara strâmtorii. Brokerii citați de publicația greacă OT estimează tariful la 30–40 mil. dolari pentru fiecare cursă, adică 15–20 de dolari pe baril, fără asigurare (OT). Partea care închiriază petrolierul plătește acest tarif. Nu s-a măsurat cât din cost ajunge în facturile pentru combustibil din Europa.

Pentru cumpărătorii de gaze, problema este alta: unele transporturi nu mai ajung deloc. Compania italiană Edison a anunțat că livrările din Qatar vor rămâne suspendate până la începutul lui decembrie, invocând forța majoră, situația în care furnizorul declară că evenimente independente de controlul său îl împiedică să livreze (Edison). Compania numără 35 de transporturi de GNL afectate din aprilie, echivalentul a 4,6 mld. metri cubi. Spune că a înlocuit 23 dintre ele prin terminalul său de la Marea Adriatică și că poate continua să-și aprovizioneze clienții. Capacitatea de a compensa lipsurile există, dar este pusă la încercare. Edison nu a precizat cât au costat transporturile înlocuitoare, iar livrările din Qatar nu au fost reluate.

Tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne limitat și costisitor, în pofida afirmației lui Rezaei despre un acord parțial, iar conținutul răspunsului american nu a fost confirmat. Reluarea traficului comercial depinde de încetarea atacurilor și de publicarea unor culoare de navigație degajate.