Irlanda conduce centralizarea piețelor UE

Simon Harris, ministrul irlandez al finanțelor, coordonează negocierile pentru un pachet de reguli financiare europene care ar putea schimba modul în care sunt tranzacționate și supravegheate valorile mobiliare în Uniunea Europeană. Vrea un acord până în octombrie (RTE). Irlanda a preluat la 1 iulie președinția rotativă a Consiliului UE, ceea ce înseamnă că prezidează reuniunile ministeriale în care guvernele negociază legislația europeană. Problema este că Irlanda se numără printre statele cele mai expuse exact la schimbările pe care trebuie să le medieze.

De ce vrea Europa să-și refacă piețele de capital

Gospodăriile europene țin o parte prea mare din economii în depozite bancare, cu randamente scăzute. Companiile care vor să atragă bani prin vânzarea de acțiuni sau obligațiuni se lovesc în continuare de 27 de seturi naționale de reguli privind taxele, insolvența și supravegherea financiară (Comisia Europeană, Consiliul UE). Capitalul nu circulă peste granițe la fel de ușor ca mărfurile.

Soluția propusă este Market Integration and Supervision Package, un pachet care modifică 17 acte legislative europene privind tranzacționarea, compensarea și supravegherea valorilor mobiliare (Parlamentul European). Pariul central este că, dacă ESMA, autoritatea europeană pentru piețe financiare cu sediul la Paris, reușește să determine autoritățile naționale să aplice regulile mai uniform, companiile vor avea costuri mai mici când caută finanțare în alte state, iar investitorii vor ști că același produs este supravegheat aproximativ la fel peste tot (A&O Shearman).

Conflictul de interese al Irlandei

Dublinul găzduiește una dintre cele mai mari industrii europene de administrare a fondurilor. Eurodeputata irlandeză Regina Doherty a formulat direct îngrijorarea: Irlanda are „foarte multe investiții domiciliate” pe teritoriul său și nu vrea ca „altcineva fie să le administreze, fie să schimbe piața astfel încât acestea să devină mobile”. A da ESMA mai multă putere, a spus ea, „poate că se potrivește perfect Franței, Germaniei, Italiei și altora care vor o parte din plăcinta noastră, dar economic nu ar avantaja Irlanda” (RTE).

Cei care câștigă din sistemul fragmentat de astăzi sunt ușor de identificat: administratorii de fonduri, avocații specializați în conformitate, experții în reglementare și consultanții fiscali din Dublin și Luxemburg, a căror activitate există tocmai pentru că fiecare stat supraveghează piața în felul său. Dacă aceste funcții sunt centralizate la nivel european, o parte din muncă se mută.

Harris acceptă că ESMA are nevoie de „un rol mai mare”, dar spune că Irlanda „nu susține conceptul de supraveghere centralizată, cu siguranță nu de dragul centralizării” (European Business Magazine). Mesajul său pentru celelalte capitale este că „dacă se mișcă doar o singură persoană, nu va exista un acord” (Irish Times).

Presiunea este reală. Cele mai mari șase economii ale UE susțin transferarea unor atribuții de supraveghere către ESMA, iar decizia se ia cu majoritate calificată: 15 state care reprezintă 65 % din populația Uniunii pot adopta măsura fără unanimitate (Consiliul UE, Irish Times). Irlanda nu o poate bloca singură. Ca președintă a Consiliului, însă, poate modela compromisul.

Ruptura nu este între state mari și state mici

Franța vede în acest proiect o problemă de scară: supravegherea unificată ar face piețele europene mai atractive la nivel global, iar autoritatea sa de reglementare îl prezintă ca pe o chestiune de competitivitate, nu ca pe o pierdere de putere națională (AMF). Luxemburgul are un reflex apropiat de cel irlandez, de protejare a centrului financiar local, și preferă ca ESMA să împingă autoritățile naționale spre mai multă coerență, nu să supravegheze direct fondurile (CSSF).

Această distincție este miezul negocierii. EFAMA, lobby-ul propriu al industriei fondurilor, trasează linia clar: susține reguli transfrontaliere mai simple, dar consideră supravegherea directă a administratorilor de active de către ESMA „nejustificată” și „o distragere” de la obiectivele de competitivitate (EFAMA). Una este să obții ca 27 de autorități naționale să aplice aceleași reguli mai consecvent. Alta este să le înlocuiești cu un singur organism european.

Pentru gospodării, promisiunea este accesul mai larg la produse de investiții și randamente mai bune pe termen lung pentru economii. Dar mutarea banilor din depozite bancare în piețe înseamnă asumarea de risc. Banca Centrală a Irlandei a insistat asupra pericolelor legate de conduita instituțiilor financiare: conflicte de interese, presiune de vânzare abuzivă, produse digitale care mai degrabă confundă decât informează (Banca Centrală a Irlandei). Rămâne deschisă întrebarea dacă beneficiile vor ajunge la micii economisitori sau mai ales la intermediarii financiari.

Europa își diagnostichează de ani buni piețele de capital ca fiind fragmentate, apoi descoperă că fragmentarea protejează modelul de afaceri al cuiva. Harris are șase luni să afle al cui.