Italia a reaprobat marfa rusă oprită în Polonia

Vama italiană a autorizat, în baza unei derogări de la sancțiuni, un transport destinat Rusiei. La frontiera externă a UE, polițiștii vamali polonezi l-au oprit și l-au trimis înapoi; ulterior, Italia l-a autorizat din nou și i-a permis să plece spre Rusia dintr-un port italian, potrivit unui raport publicat pe 10 noiembrie de Curtea de Conturi Europeană (raportul Curții de Conturi Europene). Sancțiunile UE au redus puternic comerțul direct cu Rusia, dar fiecare stat își ia singur deciziile vamale, iar Comisia spune că nu poate anula o autorizare individuală.

Curtea de Conturi Europeană este organismul independent al UE care verifică modul în care sunt cheltuiți banii europeni și aplicate regulile Uniunii. Constatările sale nu au însă forță juridică, iar raportul nu dovedește comiterea vreunei infracțiuni. Documentul public nu precizează ce mărfuri au fost transportate, cine a fost exportatorul, cine urma să le primească sau ce oficiali italieni au aprobat operațiunea. Nicio sancțiune și nicio hotărâre judecătorească nu au stabilit că reexportul ar fi fost ilegal.

O oprire la o frontieră, o autorizare la alta

Exportatorul s-a prevalat de o derogare prevăzută de Regulamentul 833/2014, principala lege a UE care restricționează comerțul cu Rusia și permite câteva utilizări nemilitare strict delimitate. Exportatorii declară ei înșiși că se încadrează în aceste derogări, fără să solicite în prealabil o licență (întrebările și răspunsurile Comisiei despre vama și sancțiunile UE). Vama italiană a acceptat declarația, astfel că nu a fost necesară o licență individuală de export (raportul Curții de Conturi Europene).

Mărfurile rămân sub supraveghere vamală până când ies fizic din UE. Regula le permite funcționarilor de la punctul de ieșire să oprească un transport autorizat deja de alt stat membru (întrebările și răspunsurile Comisiei despre vama și sancțiunile UE). Vameșii polonezi au făcut acest lucru, iar transportul s-a întors în Italia. Acolo, vama a anulat declarația inițială, a autorizat din nou mărfurile și le-a acordat liber de vamă.

Raportul public nu precizează ce obiecții au avut vameșii polonezi și nici dacă Italia le-a analizat înainte de a autoriza transportul a doua oară. Deciziile vămii italiene au întâmpinat opoziție și în alt caz. Potrivit Rapporteur, vama lituaniană a oprit un alt transport autorizat de Italia în baza aceleiași derogări, însă nu se știe ce s-a întâmplat ulterior cu acesta.

Auditorii avertizează asupra practicii numite „forum shopping”, prin care exportatorii își aleg traseele în funcție de birourile vamale cele mai dispuse să le accepte declarațiile. Traseul urmat nu dovedește, în sine, că exportatorul a procedat astfel. Când vameșii polonezi și italieni nu au fost de acord, nicio autoritate superioară nu a tranșat disputa. Comisia le-a spus auditorilor că autorizările individuale țin de statele membre și că nu are mandat să intervină (Bursa).

Comerțul s-a redus drastic, dar controalele au rămas neuniforme

Sancțiunile au avut un efect puternic asupra comerțului: schimburile de bunuri dintre UE și Rusia au scăzut de la 252,8 mld. euro în 2021 la 58,3 mld. euro în 2025, iar exporturile directe către Rusia ale produselor cele mai utile industriei sale de apărare aproape au încetat după 2023 (raportul Curții de Conturi Europene). Auditorii nu atribuie însă întreaga scădere sancțiunilor și nu pot estima cât de mult a fost afectată capacitatea Rusiei de a duce războiul.

Statele nu fac aceleași verificări. Bulgaria nu a înregistrat nicio încălcare, din 2022, în cazul mărfurilor provenite din alte state membre și ieșite prin vămile sale; Letonia a raportat aproximativ 2.100 de transporturi neregulamentare numai în 2024 (raportul Curții de Conturi Europene, Eurocom). Cum nu există un număr comun al transporturilor verificate, diferența nu dovedește că Bulgaria lasă mărfurile să treacă fără control. Înseamnă însă că aplicarea sancțiunilor în fiecare țară nu poate fi comparată cu încredere.

O parte a problemei ține de formularea regulilor. Legislația vamală și cea privind sancțiunile folosesc uneori termeni diferiți, iar îndrumările Comisiei sunt recomandări, nu norme obligatorii. Astfel, o derogare care pare valabilă pentru un birou vamal poate fi pusă la îndoială la următoarea frontieră.

Cine are puterea de decizie

Împărțirea responsabilităților explică de ce disputa a rămas fără soluție. Guvernele adoptă sancțiunile împreună, în Consiliul Uniunii Europene, unde decid miniștrii naționali, dar funcționarii naționali verifică mărfurile, evaluează derogările și urmăresc încălcările în justiție. Auditorii recomandă Comisiei să clarifice regulile ambigue și să analizeze diferențele dintre state până în 2027, apoi să stabilească până în 2028 criterii comune de monitorizare (raportul Curții de Conturi Europene, Paperjam). Sunt recomandări, iar auditorii nu pot obliga pe nimeni să le aplice.

Comisia răspunde că a consolidat deja coordonarea și îndrumările și menționează înființarea unui nou EU Sanctions Office (ANSA). Coordonarea și îndrumările pot influența modul în care funcționarii interpretează regulile, dar nu schimbă aspectul subliniat chiar de Comisie în fața auditorilor: decizia de a elibera un transport rămâne la autoritățile naționale.

Sancțiunile au redus puternic comerțul direct cu Rusia, dar eficiența unei derogări depinde și de cât de permisivă este vama dispusă să o accepte. Obiecția Poloniei nu a împiedicat vama italiană să autorizeze transportul, iar regulile actuale nu ofereau niciunui organism al UE puterea de a soluționa disputa dintre cele două autorități.