Italia finalizează proiecte de doar €3.7bn

Mecanismul de redresare și reziliență (RRF), fondul de 577 mld. euro creat de UE în 2021 pentru relansarea economiilor după Covid, ajunge la termenul-limită dur la 31 august 2026. După această dată, nu mai sunt luate în calcul obiective noi. Până la 30 septembrie, toate cererile de plată trebuie depuse. Banii necheltuiți se pierd. Până acum, aproximativ 58 % din fond au fost virați guvernelor (Comisia Europeană, ING Think). Blocajul real apare însă între momentul în care un guvern primește banii europeni și momentul în care aceștia se transformă într-un spital construit sau într-un sprijin ajuns la o firmă mică.

Italia a încasat banii. Proiectele nu au ținut pasul.

Italia arată cel mai clar acest decalaj. Roma a primit 166 mld. euro, adică 85 % din alocarea totală de 191 mld. euro, cea mai mare din UE (guvernul italian). Curtea de Conturi a Italiei a constatat însă că proiectele efectiv finalizate însumează doar 3,7 mld. euro (upday, Il Resto del Carlino). Restul banilor se află în diverse etape administrative. Mii de comune mici au primit finanțare, dar nu au personal suficient pentru achiziții publice și controlul lucrărilor. Regiunile din sud sunt cel mai în urmă: Sicilia are o rată de plată de 22 %, Calabria de 25 %, față de 47 % în Veneto (Il Foglio).

Lipsa de capacitate administrativă se suprapune peste o constrângere materială. Costurile de construcție au crescut cu 40 % din 2022, în timp ce granturile europene pentru aceste proiecte au fost stabilite la prețurile din 2021 (Legacoop Romagna). Calculul devine imposibil pentru constructori: licitează pentru renovarea unei școli la un anumit preț, apoi materialele consumă bugetul înainte ca acoperișul să fie terminat. Rezultatul a fost un val de 13.500 de proceduri de insolvență în sectorul italian al construcțiilor în 2025 (Unioncamere). Fiecare faliment blochează lucrarea publică din spatele contractului.

Mai la est, situația este și mai dificilă. Ungaria a primit doar 9 % din cele 10,4 mld. euro alocate, iar 9,5 mld. euro sunt înghețate din cauza disputelor privind statul de drept (Portfolio.hu). România riscă penalități de 15 mld. euro, cu 38 de jaloane neîndeplinite (DCNews). Bulgaria a reușit să absoarbă doar 53 %, după ce a trecut prin șapte guverne de la aprobarea planului.

Supraviețuire prin reducerea ambițiilor

Țările care par să fi reușit au ajuns adesea acolo prin coborârea țintelor. Portugalia a evitat pierderea a 2 mld. euro prin trei reprogramări ale planului, renunțând la linii de metrou în Lisabona și Porto, înjumătățind țintele pentru locuințe și reducând cu 40 % numărul de paturi medicale prevăzute (Eco/Sapo, Observador). A direcționat 964 mil. euro către o bancă de dezvoltare ale cărei programe de creditare cer semnarea contractelor, nu finalizarea proiectelor, pentru ca sumele să fie considerate „executate” (Conta-la.pt). Propriul organism de monitorizare al Portugaliei a formulat întrebarea direct: „Sacrificăm impactul?”

Grecia, care a tras 68,5 % din pachetul său de 36 mld. euro, se confruntă cu o altă presiune. Cererea pentru împrumuturile ieftine din RRF, cu dobânzi de 0,3-1 %, depășește oferta cu 6-8 mld. euro (News247). Când aceste împrumuturi se opresc, companiile vor trebui să se finanțeze la dobânzi de piață de trei-patru ori mai mari (Protothema).

O problemă inclusă în proiectarea fondului

Curtea de Conturi Europeană a identificat contradicția centrală: RRF plătește pentru jaloane, nu pentru costuri efectiv suportate. Nu există un mecanism prin care banii să fie recuperați dacă un jalon a fost îndeplinit formal, dar investiția din spate nu a fost finalizată (Raportul special 13/2024 al Curții de Conturi Europene, eucrim).

Problema mai adâncă, semnalată de Bruegel, un think tank economic de la Bruxelles, este că plățile bazate pe performanță presupun instituții puternice (Bruegel). România, Bulgaria și Ungaria, țările cu administrații mai slabe, sunt tocmai cele care au cea mai mare nevoie de transformare. RRF a fost conceput pentru a reduce decalajele. În practică, le-a reprodus.

Consiliul Fiscal European estimează că granturile RRF au adăugat anual aproximativ 0,25 % din PIB la investițiile publice din UE, un impuls care dispare în 2027 fără să existe un instrument care să îl înlocuiască (Consiliul Fiscal European). Următorul ciclu bugetar al UE începe în 2028, iar negociatorii nu au căzut de acord nici măcar dacă ar trebui să existe un instrument permanent de investiții. Necunoscuta rămasă este câți bani se vor pierde și dacă golul lăsat va fi observat la timp.