Italia lasă nefolosite €6 miliarde SAFE

Italia a cerut Comisiei Europene aproximativ 8-8,9 mld. euro sub formă de împrumuturi pentru apărare, adică aproape jumătate din cele 14,9 mld. euro pe care Bruxellesul le rezervase provizoriu pentru Roma (Il Fatto Quotidiano, Eunews). Banii vin prin SAFE, Security Action for Europe, un instrument de 150 mld. euro prin care Uniunea Europeană se împrumută centralizat și apoi acordă împrumuturi statelor membre pentru achiziții militare, la costuri pe care multe guverne nu le-ar obține singure pe piețe. Creditul este mai ieftin, dar datoria rămâne în bilanțul statului care îl ia.

Diferența dintre state s-a văzut în aceeași zi. România a primit o primă plată SAFE de 2,5 mld. euro și o transformă deja în comenzi pentru vehicule de luptă Lynx, sisteme antiaeriene Mistral și elicoptere Airbus (EC Romania, HotNews). Polonia semnase deja un acord de 43,7 mld. euro și încasase 6,6 mld. euro ca prefinanțare (European Commission, Notes from Poland). Țările care au semnat devreme transformă deja împrumuturile în contracte. Cererea redusă a Italiei ridică o întrebare anterioară execuției: câte guverne sunt dispuse să ceară toți banii disponibili.

Compromis de coaliție, nu simplă logică bugetară

Creat prin Regulamentul Consiliului 2025/1106, SAFE nu funcționează ca o subvenție. Fiecare euro împrumutat de Roma prin acest instrument devine datorie publică italiană, iar partidele italiene trebuie să explice politic această alegere.

În coaliția condusă de Giorgia Meloni, linia de tensiune a trecut între ministrul de externe Antonio Tajani (Forza Italia), care a susținut public cererea integrală la o conferință la Rimini, și Lega lui Matteo Salvini, care s-a opus unei creșteri a împrumuturilor pentru apărare. Ministrul finanțelor, Giancarlo Giorgetti, a recunoscut condițiile favorabile ale SAFE, dar guvernul a redus la jumătate suma solicitată (Il Foglio). Tajani a prezentat retragerea parțială ca pe o reașezare a priorităților: Italia ar trebui să investească mai mult în sănătate și politici sociale, după ceea ce a descris drept schimbarea condițiilor legate de conflictul cu Iranul (Il Fatto Quotidiano, PAP). Din informațiile publice nu reiese clar dacă decizia reflectă presiunea Lega, prudența Trezoreriei sau un compromis calculat al lui Meloni. Efectul este însă același: Roma a cerut doar jumătate.

Spania oferă o versiune mai mică a aceleiași probleme. Madridul a solicitat doar 1 mld. euro, în timp ce Sumar, partenerul minoritar din coaliție, s-a opus deschis majorării cheltuielilor de apărare (EFE, El Confidencial). Împrumutul ieftin de la UE nu elimină costul politic intern al datoriei militare.

Coada din spatele Romei

Întârzierea Italiei a avut efecte și dincolo de Roma. SAFE are un plafon fix. Purtătorul de cuvânt al Comisiei, Thomas Regnier, ceruse Italiei claritate, pentru că sumele nefolosite blochează capacitatea Comisiei de a le realoca altor guverne (Euronews). Cele aproximativ 6 mld. euro lăsate de Italia pe masă, împreună cu cererea încă nerezolvată a Ungariei, creează un fond pe care Comisia îl poate redeschide printr-un al doilea apel înainte de finalul lui 2026 (Euractiv, Council).

Polonia se poziționează deja. Viceministrul apărării, Paweł Zalewski, a confirmat că Varșovia vrea să concureze pentru fonduri SAFE suplimentare în runda a doua (Bankier/PAP). Presa poloneză estimează că ar putea deveni disponibili până la 10 mld. euro, deși cifra depinde de nivelul final al cererilor Italiei și Ungariei și rămâne speculativă (RMF24).

Cazul Ungariei este diferit. Un nou guvern revizuiește planul de investiții militare al predecesorului, pe fondul unor suspiciuni de corupție, iar Comisia nu aprobase încă dosarul Budapestei în momentul în care alte state primiseră deja undă verde (Euronews HU). Blocajul ungar ține de guvernanță, nu de o dispută de coaliție privind împrumuturile.

Cine cheltuie primul modelează piața

Regulile SAFE cer ca cel puțin 65 % din conținutul achizițiilor să fie european sau ucrainean, ceea ce împinge contractele către producători din UE și se suprapune peste obiectivul susținut de multă vreme de Franța: autonomie industrială europeană în domeniul apărării (Council, CMS). Guvernele care trag rapid banii nu doar se înarmează. Ele influențează registrele de comenzi, relațiile cu furnizorii și liniile de producție de pe continent.

Mecanismul de la Bruxelles funcționează deja. Aprobările, acordurile și primele plăți au ajuns la peste o duzină de țări. Dar SAFE îi avantajează pe cei dispuși să își asume acum datorie pentru apărare. Italia a arătat că Roma este dispusă doar pe jumătate, iar miliardele rămase nefolosite au atras deja alți competitori.