Italia condiționează apărarea de energia ieftină

Miniștrii de finanțe ai G7 s-au întâlnit weekendul trecut la Paris, iar ministrul italian al Economiei, Giancarlo Giorgetti, nu a obținut nimic concret. Comunicatul final a cerut „disciplină fiscală”, nu flexibilitate, deși războiul cu Iranul împinge costurile energiei din Europa spre niveluri nemaivăzute din 2022. Niciun stat G7 nu a susținut cererea Romei ca cheltuielile pentru energie să fie tratate la fel ca cele militare: o urgență care justifică abaterea temporară de la regulile bugetare.

Refuzul arată cum funcționează, în practică, regulile fiscale europene. Șaptesprezece state membre ale UE au activat clauza derogatorie națională, o prevedere din Pactul de stabilitate și creștere, adică setul de reguli europene privind împrumuturile guvernamentale, care le permite să cheltuiască până la 1,5 % din PIB peste țintele de deficit pentru apărare, fără să riște sancțiuni. Italia cere același tratament pentru costurile energiei provocate de blocada Strâmtorii Hormuz. Bruxellesul spune nu.

Cine poate folosi supapa bugetară

Clauza derogatorie a fost construită pe o premisă simplă: războiul Rusiei în Ucraina a creat o amenințare de securitate, deci guvernele au nevoie de spațiu bugetar pentru reînarmare. Clauza a fost activată pentru 15 state membre în iulie 2025. Germania a intrat în octombrie 2025, Austria în februarie 2026.

Premierul italian Giorgia Meloni i-a scris președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe 17 mai, susținând că securitatea energetică, într-un război care a blocat un punct critic al comerțului petrolier, este la fel de strategică precum pregătirea militară. Vicepreședintele Comisiei, Valdis Dombrovskis, a spus că solicitarea este „analizată”, formulă care la Bruxelles înseamnă adesea amânare fără termen. Extinderea clauzei la energie ar permite tuturor țărilor cu datorii mari să ceară același tratament, la un cost estimat de Reuters la peste 30 mld. euro la nivelul UE.

Linia de falie a datoriei

Cancelarul german Friedrich Merz a formulat pe 19 mai poziția nordului Europei: datoria excesivă „amenință suveranitatea”, a spus el, iar unele țări „cheltuiesc mai mult pe dobânzi decât pe apărare”. Nu a numit Italia, dar ținta era evidentă.

Germania folosește însă clauza derogatorie în sens larg. Curtea federală de conturi a avertizat că Berlinul include la „apărare” cheltuieli pentru securitate cibernetică, protecție civilă și servicii de informații, deși în condiții normale acestea ar fi trecute la administrație internă. În paralel, Germania finanțează aproximativ 15 mld. euro subvenții pentru energie prin bugetul obișnuit și fondul climatic. Își permite acest lucru pentru că datoria publică este de circa 65 % din PIB. Italia este la 137 %. Țările de Jos, cu 44 % și un rating de credit foarte ridicat, deci costuri de împrumut foarte mici, pot absorbi șocuri energetice fără să-și tensioneze bugetul.

Regulile favorizează puternic statele care au deja spațiu fiscal. Franța arată cel mai clar această problemă. Parisul se află din iulie 2024 în procedură de deficit excesiv, mecanismul prin care UE pune presiune pe guvernele care depășesc limitele de deficit, iar acest statut o împiedică să activeze clauza derogatorie, deși alte 17 state au făcut-o.

Potrivit unui raport al Senatului francez, plățile de dobândă ale Franței au ajuns în 2026 la aproximativ 74 mld. euro, peste bugetul apărării, de circa 57 mld. euro. Guvernul a răspuns printr-o înghețare de cheltuieli de 6 mld. euro, tăind din alte ministere pentru fiecare nouă cheltuială energetică. Principalul partener de securitate al Europei plătește mai mult pentru datoria veche decât pentru armată.

Cea mai puternică pârghie a Romei

Giorgetti le-a spus reporterilor că există „mai multe căi” pentru același rezultat: redirecționarea banilor necheltuiți din fondul de redresare, reclasificarea cheltuielilor pentru energie drept costuri excepționale sau taxarea profiturilor suplimentare ale companiilor energetice. Italia nu și-a majorat taxa pe profiturile excepționale, deși profiturile interne din producția primară de energie sunt estimate la 9 mld. euro.

Adevărata pârghie a Romei este însă SAFE, noul program european de împrumuturi comune pentru apărare, în valoare de 150 mld. euro. Italia a cerut 14,9 mld. euro din acest program. Meloni a sugerat că, fără flexibilitate pentru energie, ar fi „foarte dificil” să explice SAFE publicului italian. Termenul pentru activare este sfârșitul lunii mai. Este o negociere politică.

Dacă Italia amână sau renunță, programul european de reînarmare pierde al treilea cel mai mare stat membru. Comisia Europeană știe acest lucru. Calculul decisiv este cât de mult va ceda Bruxellesul pe regulile pentru energie ca să-și protejeze ambițiile de apărare.