Italia: nota dobânzilor crește cu €30 mld.

Italia estimează că va plăti 117,2 mld. euro dobânzi pentru datoria publică în 2029, față de 87,2 mld. euro în 2025, o creștere de 30 mld. euro, potrivit relatării Il Fatto Quotidiano despre planul fiscal trimis de guvern Parlamentului la 2 octombrie (Il Fatto Quotidiano). Sunt estimări publicate de un ziar, care nu au fost confruntate cu tabelul oficial, așa că valorile zecimale se pot modifica. Tendința rămâne însă relevantă: ea stabilește limitele bugetului pentru 2027, pe care ministrul de Finanțe Giancarlo Giorgetti trebuie să îl redacteze.

Planul oferă un cadru multianual pentru venituri, cheltuieli și dobânzi. Legea bugetului, adoptată ulterior, va stabili ce sume se cheltuiesc efectiv (AGI). La aprobarea planului, Giorgetti l-a prezentat drept o abordare prudentă într-un context mai dificil (To Brief).

De ce datoria veche majorează treptat nota de plată

Costul dobânzilor unei țări depinde mai mult de istoricul datoriei decât de evoluția piețelor din prezent. Când investitorii cer randamente mai mari, adică un câștig mai bun pentru a cumpăra obligațiuni, cele deja emise cu dobândă fixă continuă să plătească rata stabilită la emitere.

Costul suplimentar apare când Trezoreria înlocuiește obligațiunile ajunse la scadență sau se împrumută pentru a acoperi un deficit nou. Procesul se numește refinanțare. La sfârșitul lui 2025, durata medie rămasă până la scadență a datoriei Italiei era de 7,9 ani, potrivit Biroului Parlamentar pentru Buget, autoritatea independentă de supraveghere fiscală a țării (UPB). În fiecare an, o nouă parte din datoria veche, contractată la dobânzi mai mici, este astfel înlocuită cu împrumuturi la ratele disponibile în acel moment.

Noile rate cresc în toată zona euro, nu doar din cauza unor îndoieli legate de Italia. Un punct de bază reprezintă 0,01 puncte procentuale. În al șaselea Buletin economic din 2026, BCE, Banca Centrală Europeană, care stabilește dobânzile în zona euro, a atribuit aproximativ 37 de puncte de bază din creșterea de circa 45 de puncte a randamentelor obligațiunilor pe zece ani din zona euro revizuirii așteptărilor privind propriile dobânzi viitoare. Diferențele dintre costurile de împrumut ale statelor au rămas, în linii mari, stabile (BCE). Pentru Italia, asta înseamnă că împrumuturile s-au scumpit odată cu cele ale celorlalte state, fără ca investitorii să o fi vizat în mod special.

Datorie în scădere ca pondere, dobânzi în creștere

Datoria Italiei ar urma să atingă un vârf de aproximativ 138,5 % din PIB în 2027, apoi să coboare la circa 136,6 % în 2029 (Agenparl, Il Mattino). PIB-ul, valoarea producției unei economii într-un an, este calculat aici în euro curenți, fără ajustarea pentru inflație. Ponderea datoriei scade pentru că economia crește mai repede decât datoria.

O pondere mai mică nu reduce suma datorată de Italia deținătorilor de obligațiuni. Cheltuielile cu dobânzile sunt estimate să crească de la 3,8 % la 4,6 % din PIB în aceeași perioadă (Il Fatto Quotidiano). O parte tot mai mare din venitul produs în țară ajunge astfel la creditori și nu mai poate fi alocată pensiilor, spitalelor sau școlilor.

Cât ar adăuga împrumuturile suplimentare

Separat de acest cadru bugetar, guvernul a cerut Parlamentului să îi permită să împrumute peste plafonul de cheltuieli convenit de Italia cu UE, în cadrul regulilor fiscale ale Uniunii. Spațiul suplimentar ar acoperi cheltuieli pentru energie și apărare în 2027 și 2028, în valoare de aproximativ 29 mld. euro pe cei doi ani (AGI, Agenparl).

Relatarea publicată nu precizează dacă estimarea dobânzilor include deja aceste împrumuturi. Orice sumă împrumutată va atrage dobânzile în vigoare la momentul emiterii obligațiunilor, iar costul va continua cât timp acestea sunt în circulație.

Cine va beneficia nu este încă stabilit. Orientările Comisiei Europene recomandă ca derogarea pentru cheltuielile energetice să vizeze renovarea clădirilor și eficiența energetică, nu compensarea facturilor sau reducerea taxelor pe carburanți (European Commission). Dacă Roma urmează această recomandare, banii ar ajunge mai ales la proprietarii care își permit renovări și la firmele care execută lucrările, și mai puțin la chiriași. Este o deducție bazată pe orientările Comisiei, nu o alocare decisă.

Aprobarea cere un prag ridicat. Articolul 81 din Constituția Italiei prevede că, în circumstanțe excepționale, împrumuturile peste plan trebuie aprobate cu majoritate absolută în ambele camere (Senatul Italiei). Parlamentul ar urma să voteze pe 13 octombrie (Corriere della Sera).

Prognoza publicată arată că factura anuală a dobânzilor Italiei va crește până în 2029, deși datoria scade ca pondere în economie. Ambele evoluții țin de calendarul refinanțării, stabilit cu mult timp în urmă, și de dobânzile din zona euro, pe care Roma nu le controlează. Cifrele trebuie totuși confruntate cu tabelul oficial, iar înaintea votului parlamentarii au nevoie de un răspuns clar din partea Trezoreriei: include prognoza dobânzilor împrumuturile pe care guvernul le cere acum să le aprobe?