Bonusul electoral italian poate rata majoritatea

Camera Deputaților din Italia a aprobat definitiv reforma electorală propusă de Giorgia Meloni la 8 octombrie, cu 227 de voturi pentru și 164 împotrivă, într-un vot secret (rezultatul oficial al votului din Camera Deputaților, AGI). Legea le oferă liderilor coalițiilor mai mult control asupra alegerii celor care ajung în Parlament. Promite să asigure guverne stabile printr-un bonus de mandate, însă dosarul tehnic al Parlamentului arată că o coaliție care obține exact pragul de 42 % poate rămâne cu un mandat sub majoritatea din Senat (dosarul oficial al Camerei Deputaților și Senatului).

Meloni susține că alegătorii vor putea alege un partid, o coaliție, un program, candidatul la funcția de premier și deputatul care îi va reprezenta (AGI). Liderii opoziției, Elly Schlein și Giuseppe Conte, spun că regulile sunt rescrise în folosul guvernului înaintea următoarelor alegeri, iar deputații opoziției au promis că vor contesta legea (AP).

Bonusul poate să nu aducă majoritatea

Legea înlocuiește sistemul mixt al Italiei, care combina votul pe liste de partid cu alegeri în circumscripții uninominale. În locul lui, mandatele vor fi repartizate proporțional, apoi completate cu un bonus pentru câștigător (Reuters via Internazionale). Pentru a primi bonusul, un partid sau o coaliție trebuie să obțină cel puțin 42 % din voturile valabil exprimate (dosarul oficial al Camerei Deputaților și Senatului).

Pragul nu este suficient. Același partid sau aceeași coaliție trebuie să se claseze pe primul loc atât la Camera Deputaților, cât și la Senat. Dacă nu reușește în una dintre camere, bonusul nu se acordă în niciuna; legea nu prevede un tur de balotaj (De Standaard). Condiția privind Senatul contează pentru că un guvern italian are nevoie de sprijinul ambelor camere pentru a fi învestit și pentru a adopta legi.

Bonusul înseamnă 70 de mandate la Camera Deputaților și 35 la Senat, din totalurile fixe de 400 și, respectiv, 200 de locuri (dosarul oficial al Camerei Deputaților și Senatului). Parlamentul nu se mărește: fiecare mandat bonus este unul pe care, în lipsa bonusului, l-ar fi obținut alt partid.

Aici slăbește promisiunea de stabilitate. În exemplul simplu de calcul din dosarul tehnic, o coaliție care abia atinge pragul câștigă la Camera Deputaților, dar nu obține majoritatea în Senat: are 202 din 400 de deputați și doar 100 din 200 de senatori, cu un mandat mai puțin decât cele 101 necesare pentru majoritate (dosarul oficial al Camerei Deputaților și Senatului). Rezultatul real ar depinde de rotunjiri, de distribuția voturilor între regiuni și de voturile primite de partidele care nu obțin mandate.

Liderii coalițiilor au cel mai mult de câștigat

Efectul cel mai previzibil se vede în avantajul celor care construiesc coaliții. Voturile pentru listele aliaților care nu ating pragul de 3 % contribuie totuși la scorul coaliției pentru pragul de 42 %, chiar dacă listele mici nu obțin de regulă mandate în repartizarea obișnuită (Reuters via Internazionale). Astfel, liderii au un stimulent să atragă și parteneri mici, indiferent de șansele acestora de a intra singuri în Parlament.

Mandatele bonus vor reveni candidaților de pe o listă fixă, alcătuită de negociatorii coaliției înaintea zilei votului (De Morgen). Alegătorii nu pot schimba ordinea listei. Votul pentru coaliție îi trimite în Parlament pe candidații aleși de liderii acesteia, astfel că mandatele menite să asigure majoritatea ajung la persoane selectate de conducerea partidelor, nu în ordinea preferințelor alegătorilor.

Presa străină a remarcat și un aspect pe care ambele tabere tind să-l treacă sub tăcere. De Standaard l-a citat pe politologul Giovanni Orsina, care a observat că și o opoziție unită ar putea câștiga bonusul (De Standaard). Regulile avantajează alianța care reușește să reunească mai mulți parteneri. Consecințele depășesc politica internă de la Roma: alianța câștigătoare va decide cine reprezintă Italia în negocierile dintre guvernele UE.

Ce mai stă în cale

Legea nu se va aplica la niciun scrutin până când președintele Italiei nu o promulgă și nu o publică oficial (Constituția Italiei, articolul 73). Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra ei. În trecut, a anulat un bonus electoral fără prag minim și a validat un prag de 40 % în 2017 (Curtea Constituțională, decizia 35/2017).

Promisiunea opoziției de a contesta legea se lovește de un obstacol procedural: partidele nu o pot ataca direct la Curte. Un judecător care soluționează un caz concret trebuie mai întâi să trimită întrebarea Curții, așa că orice control depinde de apariția unui litigiu în instanțele italiene.

În exemplul de calcul al Parlamentului, bonusul asigură majoritatea la Camera Deputaților, dar nu și în Senat, deci nu poate garanta stabilitatea promisă de Meloni. Efectul asupra selecției candidaților este mai sigur: liderii coalițiilor, nu alegătorii, vor decide cine ocupă mandatele acordate prin bonus.