Italia obține derogare energetică de €6.5 billion

Comisia Europeană ar urma să anunțe pe 3 iunie că Italia poate scoate din calculul deficitului investiții energetice de până la 0,3 % din PIB pe an, în valoare de aproximativ 6,5 mld. euro în perioada 2026-2028 (Il Fatto Quotidiano). Flexibilitatea nu vine printr-o regulă nouă, ci prin includerea energiei în derogarea pentru cheltuieli de apărare, activată deja în iulie anul trecut de 15 state membre. Cheltuiala energetică, redenumită securitate, ajunge astfel să primească același tratament bugetar ca tancurile și trupele. Precedentul contează mai mult decât suma.

Cum a înghițit apărarea energia

Pactul de stabilitate și creștere al UE, cadrul care limitează împrumuturile guvernelor, a fost reformat și este în vigoare din aprilie 2024. Țintele vechi au fost înlocuite cu o „traiectorie a cheltuielilor nete”, adică o limită anuală pentru ritmul în care statele își pot majora cheltuielile. Pentru acumularea de capacități militare după invazia Rusiei în Ucraina, pactul include o clauză derogatorie națională care permite cheltuieli suplimentare pentru apărare de până la 1,5 % din PIB până în 2028 (Parlamentul European).

Italia nu activase această clauză pentru apărare. În schimb, Giorgia Meloni i-a scris pe 17 mai președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, susținând că, dacă regulile bugetare pot fi relaxate pentru tancuri, ar trebui să fie relaxate și pentru securitatea energetică. Răspunsul, negociat de vicepreședintele italian al Comisiei, Raffaele Fitto, lărgește clauza de apărare din interior: investițiile energetice pot ajunge la 0,6 % din PIB cumulat, în limita plafonului existent de 1,5 % (Corriere della Sera). Sunt eligibile doar investițiile de capital. Subvențiile și plafoanele de preț rămân în afara derogării.

Argumentul economic este real. În prima jumătate a anului 2025, energia electrică pentru industria italiană costa 278 €/MWh, cu circa 29 % peste media UE, de 216 €/MWh (Confindustria, Eurostat). Criza din strâmtoarea Hormuz a mărit diferența. Producătorii italieni plătesc printre cele mai ridicate prețuri la electricitate din Europa, iar costul se transformă direct în pierdere de competitivitate.

Cine are voie să numească o cheltuială „securitate”

Deși argumentul economic stă în picioare, reacția politică depinde de cine cere derogarea. Când Der Spiegel a relatat despre scrisoarea lui Meloni, a numit-o „Bettelbrief”, adică o scrisoare de cerșit. Deficitul proiectat al Germaniei pentru 2026 este însă de 3,7 % din PIB (Ministerul german al Finanțelor). Al Italiei este mai jos, în jur de 3 %. Berlinul a activat, la rândul său, clauza derogatorie pentru apărare și a creat un fond de infrastructură exceptat constituțional, în care Institutul ifo a identificat până la 95 % din cheltuieli ca fiind deviate de la scopul declarat (WirtschaftsWoche). Nimeni nu a numit asta cerșit.

Franța, în schimb, rămâne complet blocată. Cu un deficit de aproximativ 5 % și aflată în procedura de deficit excesiv, regimul UE de supraveghere pentru guvernele care depășesc repetat limitele bugetare, Parisul nu poate accesa clauza de apărare și, implicit, nici subclauza pentru energie (El País). Franța cheltuiește circa 6 mld. euro pentru ajutoare energetice de urgență, aproximativ cât acoperă derogarea Italiei, dar fiecare euro intră direct în deficitul francez (Parlons Politique).

Ce mai urmează să fie exceptat?

Economiștii de la CEPR observă deja diferențe între noile reguli fiscale și felul în care sunt aplicate. Piețele de obligațiuni urmăresc și ele evoluția: spreadul BTP-Bund al Italiei, adică dobânda suplimentară pe care Roma o plătește față de Germania pentru a se împrumuta, a crescut de la 59 de puncte de bază în ianuarie la peste 100 în aprilie, potrivit countryeconomy.com. Nu este panică. Dar nu este nici indiferență.

Fiecare excepție adăugată cadrului fiscal poate fi apărată separat. Costurile energetice ale Italiei chiar afectează competitivitatea. Apărarea chiar avea nevoie de spațiu bugetar. Dar, dacă energia încape în apărare, următoarea cerere va fi pentru investiții climatice. Apoi pentru digitalizare. Apoi pentru locuințe. Regulile reformate au abia doi ani și sunt deja reinterpretate până în punctul în care constrângerile riscă să nu mai constrângă.