Kazahstanul oprește ruta petrolului spre Europa

După atacurile cu drone asupra unor petroliere la terminalul rusesc Novorossiisk, Kazahstanul se pregătea să oprească exporturile prin conducta CPC, principala rută prin care țițeiul său ajunge pe piețele europene. Vulnerabilitatea tranziției energetice europene de după invazia rusă a devenit vizibilă: rafinăriile au înlocuit petrolul rusesc cu petrol kazah, dar acesta continuă să iasă prin teritoriul Rusiei, într-o mare în care navele sunt deja ținte.

Trei atacuri, apoi blocaj

Caspian Pipeline Consortium, consorțiul multinațional care transportă în principal țiței kazah către un terminal de încărcare de pe coasta rusă a Mării Negre, și-a suspendat operațiunile de două ori în trei zile. La 19 iulie, dronele au lovit două petroliere în timpul încărcării. CPC a reluat scurt activitatea, apoi a oprit-o din nou la 20 iulie, după ce o a treia navă a fost lovită (S&P Global, BOE Report). Până la 21 iulie, Kazahstanul se pregătea să oprească pomparea, pentru că operatorii de petroliere refuzau să mai trimită nave în zonă (Bloomberg).

Printre acționarii CPC se află KazMunayGas, Chevron, ExxonMobil și Shell, alături de Lukoil, compania rusă de petrol (CPC). Rafinăriile europene au tratat amestecul CPC Blend ca pe un înlocuitor practic pentru barilii ruși sancționați (EIA). Pe hârtie, petrolul este kazah. Pe hartă, depinde de Rusia. Iar în practică, companiile de transport maritim, nu guvernele, decid dacă navele intră într-o zonă expusă atacurilor cu drone.

Problema rafinăriei Berlinului

Germania arată ce înseamnă riscul de rută pentru aprovizionarea efectivă cu combustibil. Rafinăria PCK din Schwedt, care alimentează Berlinul, Brandenburgul și părți din vestul Poloniei, a pierdut în iulie accesul la țițeiul kazah livrat prin conducta Drujba. Volumele lipsă acopereau aproximativ o cincime din petrolul procesat; o livrare de înlocuire din America de Sud a menținut utilizarea capacității aproape de 80 %, potrivit Ministerului federal al Economiei (Zeit). Berlinul insistă că nu există o criză a carburanților.

Guvernul reanalizează acum modernizarea conductei dintre Rostock și Schwedt, care ar evita complet rutele controlate de Rusia. Proiectul este blocat: regulile UE limitează capacitatea Berlinului de a subvenționa infrastructura dacă beneficiul ajunge la Rosneft Deutschland, compania deținută de Rusia care operează încă PCK sub controlul guvernului german (Zeit).

Riscul nu se oprește la un terminal

La 21 iulie, o dronă a lovit petrolierul de propan Gas Lisbon în vestul Mării Negre, în timp ce se îndrepta spre portul ucrainean Reni, de pe Dunăre. România a salvat toți cei 17 membri ai echipajului (Euronews, tagesschau). Lovitura a avut loc în zona economică exclusivă a României, unde statul are jurisdicție asupra resurselor și siguranței, dar nu suveranitate deplină. Această distincție juridică face improbabil un răspuns militar al NATO; scenariul mai probabil este consolidarea supravegherii și a descurajării (BBC). Bulgaria, România și Turcia operează deja un grup trilateral pentru combaterea minelor, care se extinde către protecția infrastructurii (Armymedia). Patrulele navale nu rezolvă însă problema de fond.

Riscul de rută complică și negocierile politice din interiorul UE. Cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei rămânea nerezolvat la jumătatea lunii iulie, plafonul de preț pentru petrol fiind unul dintre punctele disputate (ANSA). Sancțiunile UE cer unanimitate, ceea ce înseamnă că orice guvern poate bloca pachetul, iar Grecia ar fi blocat prevederi care interziceau transportul de GNL rusesc pentru a-și proteja sectorul maritim specializat, deși petroliere cu interese grecești s-au numărat printre navele lovite lângă terminalul CPC (Euronews, Newsit). Fiecare întrerupere îi oferă și lui Viktor Orbán un argument la îndemână: potrivit Telex, Budapesta a cumpărat energie rusească de 591 mil. euro în iunie, iar Orbán prezintă importurile continue din Rusia drept o necesitate, chiar dacă propriile date ale Ungariei privind rezervele nu indică o criză de aprovizionare (Portfolio).

Europa a schimbat proprietarul petrolului pe care îl cumpără. Nu a schimbat geografia rutei. Până când vor exista conducte alternative și infrastructură de încărcare în afara zonei de război din Marea Neagră, diferența dintre etichetă și traseu va rămâne locul în care securitatea energetică europeană cedează.