Letonia pregătește interdicții pentru bunuri rusești

Ministerul de Externe al Letoniei a redactat o lege prin care ar urma să fie interzise importurile unor bunuri industriale din Rusia și Belarus, dincolo de restricțiile adoptate până acum la nivelul Uniunii Europene (Fontanka). Lista produselor nu a fost încă publicată, iar detaliul este esențial: o interdicție restrânsă, pentru inputuri cu relevanță de securitate, poate fi apărată mai ușor ca măsură națională; o listă largă de categorii industriale începe însă să semene cu politică comercială. Iar politica comercială, potrivit tratatelor UE, este competența Bruxellesului.

Problema economică este simplă. O interdicție națională la import crește costurile pentru companiile letone și le reduce opțiunile de aprovizionare. În schimb, efectul asupra veniturilor rusești este limitat, pentru că aceleași bunuri pot intra în UE prin vama altui stat membru și apoi pot circula liber în piața unică, adică spațiul intern al Uniunii în care mărfurile trec frontierele fără controale vamale. Letonia suportă costul. Rusia îl simte prea puțin.

De ce Letonia nu poate face asta în mod normal — și de ce încearcă totuși

Dreptul UE este clar. Articolul 207 din TFUE acordă Uniunii competență exclusivă asupra regulilor comerciale externe: tarife, acorduri comerciale și măsuri de apărare împotriva importurilor neloiale. Articolul 3 din TFUE spune că, acolo unde competența este exclusivă, doar UE poate acționa. Statele membre nu pot decide separat ce bunuri din afara Uniunii intră pe teritoriul lor.

Argumentul Letoniei este că măsura nu ține de politica comercială, ci de securitate. Tratatele permit restricții naționale pentru motive de siguranță publică, prin articolul 36, și în situații internaționale grave, prin articolul 347. Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia oferă Rigăi un temei mai puternic decât ar avea orice dispută comercială din timp de pace. Dar acestea sunt excepții înguste, nu un drept permanent de a crea reguli comerciale naționale paralele. Dacă Letonia le poate folosi pentru bunuri industriale pe care Bruxellesul nu le-a interzis, orice stat membru ar putea invoca alte amenințări pentru alte produse. Rezultatul ar fi 27 de regimuri comerciale naționale concurente, mai departe de o uniune vamală unică, cu costuri mai mari de conformare pentru companiile care operează transfrontalier și cu stimulente noi pentru redirecționarea mărfurilor prin țările cu regulile cele mai permisive.

Testul din agricultură: cifre mari, efect limitat

Letonia a încercat deja această abordare în domeniul alimentar. Din martie 2024, a blocat importurile agricole și de furaje din Rusia și Belarus. Parlamentul a prelungit interdicția până în iulie 2027, invocând necesitatea de securitate (Saeima). Letonia a modificat și regulile privind achizițiile publice, obligând furnizorii să excludă bunurile de origine rusă și belarusă din contractele cu statul (LV Portals).

Importurile s-au prăbușit. Achizițiile letone de furaje din Rusia și Belarus au scăzut cu 93 %, iar cele de cereale cu 100 %, comparativ cu prima jumătate a anului 2024 (Bauskas Dzīve). Oficialii letoni au spus însă că majorările de tarife aplicate la nivelul UE au avut ponderea principală. În plus, interdicția exclude explicit mărfurile aflate în tranzit și bunurile destinate altor state membre (Baltic Times). Produsele de origine rusă pot intra în continuare în UE printr-un port german sau olandez, de exemplu, și apoi pot circula în interiorul blocului. Importatorii letoni pierd accesul; exportatorii ruși găsesc altă intrare.

Aceasta este limita economică a unei măsuri adoptate pe cont propriu: companiile letone plătesc mai mult pentru furnizori alternativi, autoritățile vamale letone preiau sarcini suplimentare de control, iar canalele de venit ale Rusiei rămân deschise prin alte puncte de acces.

Cine susține Letonia — și cine nu îi urmează calea

UE interzice deja importurile de cărbune, petrol, oțel, ciment, lemn, aluminiu, aur și diamante din Rusia, printre alte categorii (Comisia Europeană, Consiliul). Propunerea Letoniei vizează bunurile industriale care au rămas în afara acestor restricții.

Statele baltice și Polonia împărtășesc interesul Rigăi pentru măsuri mai dure. Lituania, Letonia și Estonia au cerut împreună accelerarea interdicției UE asupra importurilor de petrol rusesc (LRT). Dar Letonia pare mai izolată în privința metodei decât a obiectivului. Ministerul Agriculturii din Polonia a avertizat că statele membre care impun propriile interdicții la import riscă proceduri de infringement în fața Curții de Justiție a UE (Wiadomości Handlowe). Germania urmărește o altă direcție: verifică modul în care bunurile rusești ajung în UE prin intermediari din Kazahstan, China și Turcia, folosind controale vamale țintite pe rutele și companiile cu probabilitate mai mare de evitare a sancțiunilor (Bundestag).

Niciun stat membru nu pare să se grăbească să copieze ruta națională aleasă de Letonia.

Precedentul contează mai mult decât volumul comerțului

Fără codurile de clasificare a produselor din proiectul de lege, impactul comercial direct nu poate fi evaluat. Este posibil ca acesta să fie mai mic decât precedentul juridic creat. Comisia Europeană nu a reacționat public. Vocile importatorilor și ale companiilor letone afectate sunt aproape absente din dezbatere.

Dacă Bruxellesul tolerează măsura, alte state de frontieră primesc un model pentru interdicții naționale în afara sancțiunilor adoptate la nivelul UE. Dacă o contestă, Comisia va trebui să apere cadrul juridic al sancțiunilor chiar și atunci când ținta este comerțul rusesc. În ambele variante, unul dintre cele mai mici state membre ale Uniunii obligă blocul european să răspundă la o întrebare pe care a evitat-o: cât de mult poate fi extins argumentul securității naționale în interiorul unui sistem comercial comun?