Premierul Letoniei demisionează după ce drone ucrainene prăbușite scot la iveală breșe în apărarea NATO

În unsprezece zile, incidente cu drone au afectat cinci state de pe flancul estic al NATO. Guvernul Letoniei a căzut. Finlanda și-a închis spațiul aerian. Radarele Lituaniei nu au văzut deloc o dronă care s-a prăbușit. România a evacuat civili în apropierea unor resturi explozive. Estonia a cerut Ucrainei să instaleze mecanisme automate de oprire pe drone. Nu exista niciun protocol comun al NATO pentru astfel de situații.

Lanțul incidentelor

Seria a început la 7 mai, când două drone ucrainene cu rază lungă de acțiune au intrat în spațiul aerian al Letoniei dinspre Rusia și s-au prăbușit lângă Rēzekne, avariind rezervoare petroliere goale și determinând armata să admită că senzorii detectaseră dronele, dar nu le doborâseră, pentru că „nu au fost îndeplinite toate criteriile de siguranță”. Ministrul apărării, Andris Spruds, a fost demis trei zile mai târziu. La 14 mai, premierul Siliņa și-a prezentat demisia.

La 15 mai, aeroportul din Helsinki și-a suspendat operațiunile timp de câteva ore după amenințări cu drone, iar avioane de luptă au fost ridicate de la sol deasupra coastei Golfului Finlandei. La 17 mai, o dronă militară suspectată că ar fi ucraineană s-a prăbușit în districtul Utena din Lituania. Armata lituaniană a confirmat că radarele sale nu au detectat deloc aparatul.

În timp ce statele baltice au tratat fiecare incursiune ca pe o criză, România a absorbit aproape fără ecou european 14 incidente cu drone rusești doar în 2026, dintre care trei cu încărcătură explozivă activă. În aprilie, o lovitură cu dronă în Galați a avariat clădiri și a dus la evacuarea a 515 civili. Cazul României a primit foarte puțină atenție în presa paneuropeană.

Cinci țări, cinci răspunsuri improvizate

NATO nu are un protocol comun obligatoriu pentru dronele care ajung accidental sau intenționat pe teritoriul statelor aliate. Regulile sale de angajare nu se aplică forțelor armate naționale care operează pe propriul teritoriu. Fiecare guvern decide dacă interceptează, avertizează sau cere consultări. Operațiunea Eastern Sentry, lansată în septembrie 2025, coordonează rețele de senzori și schimbul de informații, dar nu stabilește un prag comun pentru momentul în care o dronă trebuie doborâtă sau incidentul trebuie escaladat.

Această lipsă de reguli a produs cinci forme paralele de improvizație națională. Letonia a detectat dronele și nu a acționat. Lituania nu a detectat nimic. Finlanda a închis spațiul aerian civil. România a absorbit lovituri repetate, în timp ce testa sisteme anti-dronă la exercițiul NATO Eastern Phoenix. Ministrul apărării din Estonia, Hanno Pevkur, a ales o altă cale, cerând public ca Ucraina să introducă pe drone mecanisme automate de oprire, astfel încât acestea să se autodistrugă dacă deviază de la traseu.

Summitul B9, formatul celor nouă state NATO de pe flancul estic, din România până în Estonia, s-a reunit la București la 13 mai și a produs o declarație comună care recunoștea „nevoia urgentă de a continua consolidarea apărării aeriene și antirachetă a NATO, inclusiv împotriva amenințărilor UAS”, adică a sistemelor aeriene fără pilot. Ungaria a semnalat o „abținere constructivă”, refuzând să susțină limbajul convenit. Declarația a rămas la nivel de intenție, nu de procedură operațională.

Cine suportă costul

Ucraina susține că sistemele rusești de război electronic îi deviază deliberat dronele spre teritoriul NATO. Armata letonă și serviciile de informații estoniene acceptă în mare această explicație. Acceptarea explicației nu rezolvă însă problema. Dronele continuă să ajungă în state aliate, iar costurile politice sunt suportate de țările pe teritoriul cărora cad.

Criza din Letonia arată exact mecanismul. Expertul NATO în comunicare strategică Jānis Sārts a avertizat că demiterea ministrului apărării după un incident cu dronă „trimite Rusiei semnalul că Letonia poate fi provocată ușor”. Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, văzând căderea guvernului leton, a transmis preventiv avertismente ferme privind suveranitatea spațiului aerian, cu cinci zile înainte ca o dronă să se prăbușească pe propriul teritoriu.

Exercițiul suedez Aurora 26, desfășurat pe insula Gotland, a confirmat slăbiciunea militară de fond. Operatori ucraineni de drone, folosiți ca echipă adversă în exercițiu, au copleșit în mod repetat forțele suedeze, iar ministrul apărării, Pål Jonson, a admis că Suedia a fost „total depășită”. Instructorii ucraineni au considerat tehnologia suedeză pentru drone insuficientă, remarcând dependența de sisteme ghidate prin GPS, vulnerabile în medii de război electronic.

Statele baltice și nordice au acum în derulare achiziții anti-dronă de peste 12 mld. euro, finanțate parțial prin instrumentul SAFE al Uniunii Europene, o nouă linie de credit de urgență pentru apărare care permite statelor membre să împrumute bani pentru achiziții militare. Dar fiecare țară își cumpără propriile sisteme, în propriul calendar, fără garanția că acestea pot comunica între ele. Unsprezece zile de incidente cu drone au produs cinci crize naționale separate. Niciuna nu a produs un răspuns colectiv.