Drona de la Leipzig expune vidul de autoritate

Un angajat al aeroportului Leipzig/Halle a găsit, pe 5 august, o dronă echipată cu explozibili în zona securizată de cargo, în apropierea unor aeronave ucrainene de marfă Antonov. Echipele germane de geniști au îndepărtat detonatorul, iar zborurile au fost suspendate. Incidentul nu a arătat că Europa nu are deloc apărare împotriva dronelor. A scos la vedere problema pe care statele europene încă nu au rezolvat-o: cine are autoritatea să oprească o dronă în minutele dinainte ca aceasta să ajungă la pistă (AP, MDR).

Ce știe Germania și ce nu știe

Procurorul federal german pentru infracțiuni care țin de securitatea statului, Generalbundesanwalt, a preluat dosarul de la autoritățile landului Saxonia (GBA). Transferul arată că ancheta a trecut pragul unei posibile amenințări la adresa securității naționale. Nu înseamnă însă că Germania a identificat cine a construit sau a trimis dispozitivul.

Oficialii germani au vorbit despre un posibil scenariu de amenințare externă sau hibridă, fără să numească un autor (DW). Informațiile atribuite serviciilor americane merg mai departe și leagă Rusia de dispozitiv (WSJ, CNN). Dar demonstrarea unei coordonări de stat cere probe despre operatori, comunicații și lanțul de comandă, iar niciun procuror german nu a făcut publice astfel de elemente.

Dispozitivul ar fi folosit control la distanță prin rețele mobile, ceea ce lasă cartele SIM și urme digitale pentru anchetatori. Ministrul de interne Alexander Dobrindt l-a descris drept un „nou scenariu de amenințare” (Al Jazeera). Presa publică germană a relatat apoi că aeroportul Leipzig/Halle nu avea sisteme fixe de detectare a dronelor și depindea de o unitate mobilă a poliției federale, disponibilă doar la cerere (Tagesschau).

Cine ezită și de ce

Echipamentele sunt doar jumătate din problemă. Golul mai greu de acoperit este cel de autoritate legală. Într-un aeroport civil, operatorul poate opri zborurile. Poliția poate ancheta o infracțiune sau, în situații limitate, poate folosi forța. Armata poate acționa împotriva unei aeronave ostile, dar pe baza unui prag juridic separat și printr-un alt lanț de comandă. Ca acești actori să fie conectați în câteva minute, înainte ca un dispozitiv să explodeze, este nevoie de o procedură de transfer al deciziei care nu există în formă stabilă în cele mai multe aeroporturi europene (EASA, Brussels Times).

Două țări au arătat câte o parte a acestei vulnerabilități. Forțele de Apărare ale Finlandei au restricționat spațiul aerian deasupra estului Golfului Finlandei în câteva minute după apropierea suspectată a unei drone, pe 4 august, apoi au ridicat restricțiile după ce nimic nu a intrat în zonă (Yle). Reacția a fost rapidă, dar Finlanda elibera o zonă maritimă goală, lângă Rusia, nu proteja un hub cargo deschis permanent, cu lucrători și fluxuri logistice în desfășurare. România ridică avioane F-16 atunci când radarul militar detectează ținte lângă frontiera dunăreană, însă doborârea rămâne o soluție de ultimă instanță, dependentă de clasificarea țintei și de riscul creat de resturi (Digi24). Ambele țări pot detecta. Niciuna nu a publicat un model care să ducă, într-un aeroport civil, de la contact radar la decizia de intervenție în mai puțin de cinci minute.

Cehia a făcut pasul cel mai concret. Aeroportul din Praga a început să analizeze cazul german împreună cu agențiile de securitate, iar ministerele de Interne și Transporturi au trimis în consultare interministerială un proiect de lege. Textul le-ar permite angajaților instruiți din obiective de infrastructură critică să acționeze împotriva dronelor neautorizate înainte ca unitățile statului să ajungă la fața locului (Radiožurnál, Ekonomický deník).

Coridorul logistic aflat în joc

Polonia a transformat incidentul într-un avertisment privind aeroportul Rzeszów-Jasionka, aerodromul civil prin care, potrivit unei estimări a Ministerului polonez al Apărării citate de Rzeczpospolita, ar fi trecut până la 95 % din ajutorul militar pentru Ucraina. Separat, serviciul de informații al Lituaniei i-a avertizat pe aliații din NATO că Rusia ar putea organiza atacuri asupra infrastructurii energetice și de transport din statele baltice folosind drone ucrainene sau reconstruite, pentru a face atribuirea mai dificilă (BNS, Verslo žinios).

Punctul slab ține de modul în care Europa transportă marfă și ajutor militar. Aceleași piste, aceiași manipulatori de marfă și aceleași drumuri de acces care deservesc logistica civilă formează, în practică, coloana vertebrală a aprovizionării NATO spre est. O dronă ieftină poate închide o pistă și poate forța întrebarea pe care guvernele au evitat să o clarifice: cine decide ce urmează, personalul aeroportului, poliția, autoritățile de securitate națională sau comanda militară aliată?

Guvernul federal german spune că dezvoltă o unitate specializată a poliției federale pentru apărare antidronă și un centru comun federal-regional pentru combaterea dronelor, deși nu este clar dacă acest centru ar comanda răspunsuri operative sau doar ar coordona politici publice (Bundesregierung). Ministerul de Interne condus de Dobrindt trebuie acum să prezinte un calendar pentru această capacitate, nu încă o evaluare a amenințării. La fel și fiecare guvern din Uniunea Europeană al cărui sprijin pentru Ucraina depinde de aceeași infrastructură de piste pe care cazul Leipzig a arătat-o vulnerabilă.