Lituania blochează potasa Belarusului

Statele Unite au cerut Lituaniei, Poloniei și Ucrainei să permită din nou tranzitul potasei belaruse pe teritoriul lor. Toate trei au refuzat. Solicitarea, transmisă în mai 2026 printr-un „nonpaper” nesemnat al Departamentului de Stat, adică un document informal de poziție fără atribuire oficială, arată fisura structurală din politica transatlantică de sancțiuni. Washingtonul și-a ridicat deja restricțiile împotriva Belaruskali, monopolul de stat belarus din sectorul potasei. Uniunea Europeană nu poate face același lucru fără acordul tuturor celor 27 de state membre. Blocajul este juridic, nu diplomatic.

De ce nu poate spune „da” o singură țară

Sancțiunile UE împotriva potasei belaruse sunt incluse în Regulamentul (CE) nr. 765/2006 al Consiliului, o lege care se aplică direct fiecărei autorități vamale, fiecărui operator feroviar și fiecărui terminal portuar din statele membre (finance.ec.europa.eu). Regulamentul interzice nu doar importurile, ci și tranzitul și transportul clorurii de potasiu belaruse pe teritoriul UE (gov.ie). Ministrul lituanian de externe, Kęstutis Budrys, a formulat fără echivoc situația: cât timp sancțiunile UE rămân în vigoare, „astfel de activități nu pot fi desfășurate în Lituania, Letonia sau Polonia” (LRT).

Adoptarea acestor sancțiuni a cerut unanimitate în Consiliul UE, instituția în care fiecare stat membru trebuie să fie de acord. Ridicarea lor cere aceeași procedură. UE a reînnoit în unanimitate sancțiunile împotriva Belarusului în februarie 2026, până în februarie 2027, menținând explicit restricțiile pentru potasă (Mayer Brown). Nonpaper-ul american cere, în practică, ca trei țări să facă un lucru pe care dreptul UE nu le permite să îl decidă singure. Președintele lituanian Gitanas Nausėda a spus-o direct: „Nu am putea schimba nimic nici dacă am vrea.”

Prizonieri contra potasă

Argumentul Washingtonului urmează o logică tranzacțională. Din ianuarie 2025, emisarul lui Trump, John Coale, a mers în repetate rânduri la Minsk și a obținut eliberarea a peste 500 de deținuți politici, între care laureatul Nobel Ales Bialiatski și lidera opoziției Maria Kolesnikova, în schimbul relaxării succesive a sancțiunilor americane (Euronews, RFE/RL). Până în martie 2026, Washingtonul eliminase complet Belaruskali de pe lista sa de sancțiuni. Nonpaper-ul sugera că veniturile europene din tranzit ar putea finanța apărarea Ucrainei, o formulare menită să facă refuzul să pară o lipsă de loialitate.

Teza potrivit căreia relaxarea sancțiunilor ar putea desprinde Belarusul de Rusia se lovește însă de realitatea militară. Rusia a desfășurat în Belarus sistemul de rachete Oreshnik, capabil să transporte încărcătură nucleară, în decembrie 2025, în aceeași săptămână cu acordul privind potasa (Arms Control Association). Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sîbiha, a respins această logică: „Nu ar trebui să existe iluzii că cineva, printr-un fel de concesii, va putea scoate Belarusul din sfera de influență a Rusiei” (Interfax Ukraine).

Prețul refuzului

Refuzul Lituaniei are costuri economice reale. Potasa belarusă reprezenta cândva aproape o treime din volumul de marfă al portului Klaipėda. Pierderea acestui flux a costat portul aproximativ 14 mil. euro anual în venituri, iar terminalul care gestiona transporturile a văzut cum încasările i-au scăzut de la 96 mil. euro la 3,2 mil. euro (Lrytas). Polonia a păstrat o tăcere strategică. Varșovia nu a confirmat și nici nu a negat primirea nonpaper-ului, iar incompatibilitatea ecartamentului feroviar cu Belarusul oferă o barieră tehnică utilă, pe lângă cea juridică (Rzeczpospolita).

UE a continuat să înăsprească regimul. Al 20-lea pachet de sancțiuni, adoptat în aprilie 2026, a adăugat noi desemnări împotriva unor entități belaruse și a majorat tarifele pentru potasa belarusă care ajunge în blocul comunitar (Mayer Brown).

Consilierul prezidențial ucrainean Dmitro Lîtvîn a numit riscul sistemic: „Îi dă lui Putin încrederea că sancțiunile pot fi relaxate” (RBC-Ukraine). Dacă o sancțiune sectorială importantă a UE poate fi desfăcută prin presiune bilaterală americană asupra unor capitale individuale, același model poate fi aplicat restricțiilor împotriva energiei și finanțelor rusești. Următorul test vine în februarie 2027, când sancțiunile împotriva Belarusului trebuie reînnoite anual, tot în unanimitate. Orice stat membru poate bloca prelungirea. Ungaria a mai folosit această pârghie în cazul pachetelor pentru Rusia, deși, sub noul guvern condus de Péter Magyar, Budapesta s-a apropiat de linia majoritară a UE.

Pe un traseu separat, Lukașenko a avansat ideea vânzării unei mine de 3 mld. dolari către investitori americani (Euromaidan Press). Dacă firme americane intră în producția belarusă de potasă, solicitarea discretă a Washingtonului se poate transforma într-o cerere susținută de un interes comercial direct.