LKAB primește aviz la Luleå pentru pământuri rare

Motoarele mașinilor electrice, generatoarele turbinelor eoliene offshore și rachetele ghidate de precizie depind de același material greu de văzut în produsul final: magneții permanenți fabricați cu elemente de pământuri rare. Europa consumă anual mii de tone din aceste materiale și nu produce intern aproape nimic. Importă 95 % din pământurile rare, iar China controlează aproximativ 70 % din aprovizionarea UE și până la 90 % din procesarea globală. La 26 mai, o instanță suedeză a acordat autorizația de mediu pentru un proiect care ar putea începe să reducă această dependență, dar numai treptat.

Comoara din steril

LKAB, gigantul suedez de stat din mineritul fierului, a primit aprobarea pentru construirea unui parc industrial pentru minerale critice la Luleå, în nordul Suediei. Materia primă nu vine dintr-o mină nouă, ci din deșeuri miniere existente: apatită, un mineral bogat în fosfor pe care LKAB îl separă și îl aruncă de peste un secol în procesul de producție a minereului de fier. În această apatită se află toate cele 17 elemente de pământuri rare, inclusiv cele folosite în magneții necesari tranziției verzi și industriei de apărare europene.

Procesul chimic este relativ clar în principiu. Apatita măcinată este dizolvată în acid, ceea ce eliberează ionii de pământuri rare împreună cu fosforul și calciul. Prin etape succesive de precipitare și filtrare, pământurile rare sunt concentrate într-un compus mixt, iar fosforul este recuperat separat pentru îngrășăminte. O instalație demonstrativă, aflată în construcție din ianuarie 2025, ar urma să verifice acest proces integrat până în toamna anului 2026. Altfel spus, LKAB încearcă să transforme un secol de resturi miniere în două produse de care Europa are nevoie. Conceptul funcționează în laborator; testul real este dacă poate funcționa constant, la volume industriale.

O piesă din puzzle, nu soluția completă

Ambițiile LKAB sunt mari. Compania are statut de proiect strategic al UE, în baza Critical Raw Materials Act, pentru trei proiecte conectate în nordul Suediei, iar zăcământul Per Geijer de lângă Kiruna conține o resursă estimată la 2,2 mil. tone de oxizi de pământuri rare, cea mai mare resursă confirmată din Europa. Dintre cele 17 elemente, două contează cel mai mult pentru magneții permanenți: neodimul și praseodimul. Ele generează câmpurile magnetice puternice care permit motoarelor electrice să fie compacte și turbinelor eoliene să fie eficiente. LKAB nu a publicat estimări oficiale de volum pentru aceste elemente de calitate magnetică, dar spune că vizează acoperirea unei părți importante din ținta UE de a extrage intern cel puțin 10 % din necesarul de pământuri rare.

Producția la scară completă este vizată pentru anii 2030. Decizia finală de investiție nu a fost încă luată. Directorul operațional al LKAB a spus că grupul va avansa „pas cu pas” și va angaja capital doar „când condițiile sunt potrivite”.

Blocajul este mai jos în lanț

Vulnerabilitatea reală a Europei nu este doar mineritul, ci capacitatea de separare și rafinare necesară pentru transformarea concentratului mixt în materiale industriale. Dificultatea vine din faptul că elementele de pământuri rare sunt aproape identice din punct de vedere chimic, ca și cum ai încerca să separi 17 nuanțe foarte apropiate ale aceleiași culori. Separarea lor cere sute de băi chimice succesive, printr-o tehnică numită extracție cu solvenți. China a petrecut patru decenii perfecționând acest proces și operează astăzi 85-90 % din capacitatea globală de separare. Singura instalație europeană de mari dimensiuni, Silmet din Estonia, procesează aproximativ 3.000 de tone pe an.

Franța a anunțat la 5 mai un plan național de reziliență de 600 mil. euro pentru refacerea acestei capacități din aval. În teorie, eforturile franceze și suedeze se completează: Suedia extrage materia primă, Franța o rafinează în metale utilizabile. În practică, calendarele nu se suprapun. Separarea în Franța ar trebui să înceapă producția în jurul anului 2028, în timp ce concentratul LKAB nu va ajunge în volume relevante înainte de începutul anilor 2030. Pentru restul acestui deceniu, rafinăriile franceze vor avea nevoie de materie primă din afara Europei.

Se conturează un coridor nordic informal: extracție suedeză, separare norvegiană și tehnologie finlandeză de procesare. Trei țări, trei roluri complementare, dar fără acorduri formale de coordonare. Logica pieței începe să lege ceea ce guvernele nu au organizat încă.

Ce trebuie urmărit

Instalația demonstrativă a LKAB va răspunde în această toamnă la prima întrebare tehnică: poate procesul de extracție să funcționeze fiabil în afara laboratorului și pot fi menținute emisiile în limitele autorizației de mediu? Răspunsul va decide dacă urmează investiția la scară completă. Dincolo de Suedia, testul mai relevant vine în octombrie 2026, când expiră suspendarea temporară de către China a restricțiilor la exportul de pământuri rare. Prima capacitate europeană de separare nu va intra în funcțiune înainte de începutul lui 2027. Acea fereastră scurtă va arăta cât de expusă rămâne Europa și cât de repede trebuie conectate piesele dispersate ale strategiei sale pentru pământuri rare într-un lanț de aprovizionare funcțional.