Madridul forțează candidatura De Cos la BCE

Mandatul de opt ani al Christinei Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene expiră abia în octombrie 2027. Succesiunea se joacă însă deja în capitalele europene, iar negocierile au început de luni bune.

Informații credibile publicate de Euronews în februarie indicau că Lagarde ar putea pleca mai devreme, înaintea alegerilor prezidențiale franceze din aprilie 2027, oferindu-le lui Emmanuel Macron și cancelarului german Friedrich Merz o fereastră în care să influențeze succesiunea cât timp mai sunt la putere. Răspunsul BCE a fost atent formulat: Lagarde „nu a luat nicio decizie privind finalul mandatului”. Nu este o dezmințire.

Două nume domină sondajele între experți: Klaas Knot, guvernatorul băncii centrale a Olandei, și Pablo Hernández de Cos, fostul guvernator al băncii centrale spaniole, care conduce acum BIS (Banca Reglementelor Internaționale, instituția care coordonează băncile centrale ale lumii). Un sondaj OMFIF publicat în aprilie îi plasa la egalitate. Un sondaj Financial Times în rândul economiștilor îi indica drept favoriți comuni. Competiția reală este însă între capitalele care îi susțin.

Candidatul Madridului și guvernatorul care încearcă să-l blocheze

Campania Spaniei pentru De Cos a fost complicată. Pedro Sánchez a ezitat să sprijine un om numit de predecesorul său, Mariano Rajoy, mai ales că rapoartele Băncii Spaniei au criticat în repetate rânduri bilanțul fiscal al guvernului (El Debate). Potrivit Vozpópuli, Carlos Cuerpo, ministrul economiei, a avut nevoie de săptămâni de lobby intern pentru a-l convinge pe Sánchez. Guvernul s-a aliniat acum în spatele lui De Cos, dar fără un sprijin public formal, menținând deliberat candidatura într-o zonă neoficială (Cinco Días).

Problema mai mare vine din interior. José Luis Escrivá, actualul guvernator al Băncii Spaniei, lucrează activ împotriva lui De Cos, discutând cu jurnaliști și cu alți guvernatori de bănci centrale din Europa pentru a-i slăbi candidatura (El Debate). Calculul este simplu: dacă De Cos obține președinția BCE, Spania nu poate deține și un loc în Comitetul executiv, iar propriile ambiții ale lui Escrivá se închid.

Pariul discret al Berlinului

Germania are deja un candidat vizibil. Isabel Schnabel, membră a Comitetului executiv al BCE, a declarat pentru Reuters că ar accepta președinția „dacă i se va cere” (WirtschaftsWoche). Profilul ei pronunțat restrictiv, cu apeluri pentru majorări de dobândă chiar și pe fondul slăbirii creșterii economice, o face însă greu de acceptat pentru guvernele din sud, unde datoria publică rămâne ridicată.

În mai, Econostream estima că Germania îl vede pe Knot drept „rezerva optimă”, descriindu-l ca „orientat spre stabilitate, foarte experimentat, serios în privința disciplinei fiscale”. Profilul se potrivește cu instinctele ordoliberale ale lui Merz, adică preferința germană pentru reguli stricte, disciplină bugetară și stabilitatea prețurilor înainte de orice alt obiectiv.

Franța pare să fi făcut un pas înapoi. Villeroy de Galhau a demisionat anticipat din funcția de guvernator al Băncii Franței și a fost înlocuit de Emmanuel Moulin, un apropiat al lui Macron care a trecut cu greu de confirmarea parlamentară (Le Monde). Nu a apărut niciun candidat francez pentru președinția BCE. După doi președinți francezi, Trichet și apoi Lagarde, Parisul pare pregătit să accepte că vine rândul altcuiva.

Ce modelează această alegere

Președintele BCE influențează consensul privind dobânzile și decide când poate fi activat TPI, Instrumentul de protecție a transmisiei, prin care BCE poate cumpăra obligațiuni guvernamentale pentru a preveni creșteri bruște ale costurilor de finanțare în țări precum Italia sau Grecia. Diferențialul dintre obligațiunile Italiei și cele ale Germaniei, adică diferența dintre costurile la care se împrumută cele două state, se află la un minim al ultimilor 15 ani, de aproximativ 73-76 de puncte de bază. Calmul piețelor depinde parțial de credibilitatea acestui mecanism de sprijin.

De Cos, descris de analiști drept un centrist cu înclinații mai relaxate în politica monetară, favorabil unor dobânzi mai mici pentru susținerea creșterii, a sprijinit constant TPI și ajustările graduale ale ratelor de-a lungul carierei (BIS). Knot, cândva unul dintre cei mai vocali susținători ai unei politici monetare restrictive în BCE, și-a temperat poziția în ultimii ani, dar instinctul său rămâne orientat spre prudență și dobânzi mai ridicate.

Formal, Consiliul European decide prin majoritate calificată, după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor BCE (Consilium). În practică, fiecare președinție BCE de până acum a fost stabilită prin pachete de negociere între capitale, în care funcțiile europene de vârf sunt împărțite între țări. Naționalitatea cântărește întotdeauna mai mult decât ideologia.

Spania nu a deținut niciodată președinția BCE. Iar după plecarea lui Luis de Guindos din Comitetul executiv, la 31 mai, Madridul nu mai are nicio reprezentare acolo. Argumentul are greutate. Decizia va depinde de capitala care reușește să negocieze mai bine și de capacitatea Madridului de a-și opri propriul guvernator să saboteze candidatura înainte ca jocul să ajungă la masa finală.