Eurodeputații susțin centre externe de returnare

UE a dat un cadru juridic comun pentru „era returnărilor”, însă eficiența lui se va vedea abia în dosarele concrete. Eurodeputații au aprobat Regulamentul privind returnarea, negociat cu Consiliul după acordul din 1 iunie 2026, cu 418 voturi pentru, 218 împotrivă și 30 de abțineri. Potrivit Parlamentului European, textul introduce decizii comune de returnare, obligații mai dure de cooperare, atribuții extinse de detenție, percheziții autorizate și posibilitatea transferului în centre din țări terțe, acolo unde un alt stat acceptă să preia persoana vizată (Parlamentul European).

Votul mută politica de returnare dintr-un mozaic național spre reguli comune la nivelul UE. Miza este europeană, pentru că legea poate obliga toate statele membre, dar aplicarea rămâne în mâinile capitalelor, instanțelor, poliției, sistemelor de detenție și guvernelor din afara Uniunii.

Bruxellesul poate scrie regula

Schimbarea juridică este reală. Un regulament se aplică direct după adoptare și publicare, spre deosebire de o directivă, pe care guvernele trebuie să o transpună în legislația națională. Iar în sistemul votului cu majoritate calificată, în care niciun stat nu poate bloca singur un dosar, opoziția Franței sau a Spaniei nu este suficientă pentru a opri actul normativ (articolul 288 TFUE, regulile de vot ale Consiliului).

Aceasta explică noul raport de forțe. Franța poate refuza să folosească centrele de returnare externe, dar poate pierde bătălia legislativă mai largă. Reuters, preluată de Internazionale, a relatat argumentul lui Emmanuel Macron: astfel de centre nu funcționează și intră în conflict cu principiile europene (Internazionale). Spania a criticat arhitectura regulamentului mai larg, invocând probleme de legalitate, funcționare, relații externe și detenție îndelungată (El País).

Refuzul lor restrânge lista guvernelor care ar putea utiliza astfel de centre. Nu anulează însă regulile comune privind returnarea. Aceasta este schimbarea centrală: norma s-a deplasat spre Bruxelles, în timp ce mecanismul returnării rămâne fragmentat.

Câștigul politic este deja vizibil. Grupul ECR a numit votul începutul unei „ere a returnărilor”, pentru că poate susține acum că linia sa mai dură a intrat în dreptul UE (grupul ECR). Danemarca primește un argument similar pe plan intern: Politiken a prezentat votul drept baza juridică pe care guvernele daneze o căutau înainte de a aborda posibile țări gazdă (Politiken).

Capacitatea este în altă parte

Adoptarea legii este partea mai simplă; construirea sistemului este mult mai grea. Chiar scrisoarea comună a Danemarcei spune că centrele externe depind de cooperarea țărilor terțe și trebuie să respecte dreptul UE și convențiile internaționale (Biroul prim-ministrului danez). AFP, preluată de Ahram, a relatat că Grecia vrea să încheie primele acorduri în 2026 și să facă structurile operaționale din 2027 (Ahram). Acesta este un calendar, nu un model funcțional.

Pârghia de negociere se mută acum în exterior. Statele care ar putea găzdui astfel de centre pot cere bani, vize, tratament diplomatic, mecanisme de monitorizare și acorduri de readmisie. În interiorul UE, administrațiile mai solide ar putea avansa mai repede, în timp ce sistemele mai slabe riscă detenții mai lungi, mai multe înfrângeri în instanță și mai multe dosare eșuate.

Litigiile privind drepturile omului vor urmări fiecare dosar. Carta drepturilor fundamentale a UE menține în discuție principiul nereturnării către un loc unde persoana riscă vătămări grave, dreptul la o cale de atac efectivă și dreptul la o audiere echitabilă, mai ales când expulzarea ar putea expune pe cineva la pericole serioase sau când procedurile de apel sunt fragile (Carta UE). Comitetul Economic și Social European a avertizat că centrele din afara UE ar putea slăbi răspunderea instituțională, iar HRRF a relatat îngrijorările experților în drepturile omului că părți ale regulamentului ar putea intra în conflict cu protecțiile internaționale (CESE, HRRF).

Italia arată distanța dintre victoria politică și execuție. Pagella Politica a scris că opinia avocatei generale Medina în litigiul Italia-Albania nu a fost o aprobare generală a centrelor externe (Pagella Politica). Internazionale a descris validări eșuate ale detenției și incidente timpurii la Gjader, unde o infrastructură fizică s-a transformat rapid într-o problemă juridică și administrativă (Internazionale).

Testul se mută în dosare

Traseul formal nu este încheiat. Adoptarea de către Consiliu și publicarea în Jurnalul Oficial trebuie să finalizeze procesul, după cum a notat DW (DW). Abia apoi guvernele vor avea nevoie de acorduri cu țări gazdă, bugete, monitori, proceduri de plângere, transport, documente de identitate și dosare suficient de solide pentru a rezista în fața judecătorilor.

Există și o contradicție de raportare care trebuie lămurită. Parlamentul European spune că minorii neînsoțiți sunt excluși de la transferurile către centre externe, în timp ce RTE a relatat că minorii neînsoțiți ale căror cereri au eșuat ar putea fi trimiși în țări terțe, cu respectarea unor condiții privind drepturile lor (Parlamentul European, RTE). Textul juridic final și practica națională vor arăta cât de îngustă este această protecție.

Europa a centralizat regulile returnării. Munca decisivă se mută acum în contracte, instanțe, centre de detenție, aprobări aeroportuare și negocieri cu guverne pe care UE preferă adesea să le țină la distanță.