Patriot lunar nu acoperă deficitul Ucrainei

Volodimir Zelenski a anunțat la 8 august că Statele Unite vor aloca lunar Ucrainei rachete interceptoare Patriot (Președinția Ucrainei, Ukrainska Pravda). Declarația, făcută la Belgrad, într-o conferință de presă alături de președintele sârb Aleksandar Vucic, a venit însă cu o precizare esențială: cantitățile nu sunt suficiente. Zelenski nu a indicat numărul rachetelor, tipul lor exact sau durata angajamentului. Anunțul confirmă existența unui canal de livrare, dar nu și capacitatea acestuia de a proteja orașele ucrainene în această iarnă.

Deficitul se vede deja în teren. La 1 august, Rusia a lansat 27 de rachete balistice asupra Kievului. Ucraina a interceptat una singură (European Pravda). Nouă persoane au fost ucise (SBS/Reuters). Potrivit Reuters, livrările aliate de rachete interceptoare au scăzut la o treime față de nivelul de anul trecut (Agerpres). Zelenski le-a spus membrilor Consiliului Ucraina-NATO, formatul în care Kievul discută cu cei 32 de aliați, că Rusia produce aproximativ 120 de rachete balistice pe lună (Președinția Ucrainei). Pentru doborârea unei singure ținte pot fi consumate între una și trei rachete interceptoare (Le Monde). Calculul este dur.

Europa plătește. Washingtonul decide cine primește rachetele.

Blocajul nu ține doar de voința aliaților. Ține de controlul asupra interceptorilor. Europa poate dona din propriile stocuri și poate finanța pachete americane prin NATO. Nu poate însă să producă, să aloce sau să aprobe transferuri de PAC-3 MSE, varianta care distruge rachetele balistice prin impact direct, fără aprobarea scrisă prealabilă a Statelor Unite, conform regulilor americane privind controlul exporturilor (22 CFR 123.9, NATO).

Stocurile europene arată cât de strictă a devenit raționalizarea. Germania, cel mai mare donator european de sisteme Patriot, a trimis trei sisteme complete, patru lansatoare suplimentare și rachete (Bundesregierung). Împreună cu partenerii, Berlinul a reușit să adune 35 de interceptoare din stocurile naționale (Tagesschau). Țările de Jos au oferit sisteme, radar și interceptoare, plus 500 mil. euro pentru apărare antiaeriană, dar purtătorul de cuvânt al Ministerului olandez al Apărării, Kees Bakhuys, a declarat pentru Radio Svoboda că nu mai există rachete Patriot suplimentare în stoc. România a donat un sistem complet și așteaptă acum înlocuirea lui, în timp ce analiști români avertizează că aliații își golesc propriile apărări antiaeriene în acest proces (Digi24).

Fiecare stat spune aceeași poveste dintr-un unghi diferit: este dispus să ajute, rămâne fără stocuri și depinde de Washington pentru completarea lor.

Polonia, pe care Zelenski a numit-o între țările care „pot ajuta cu adevărat”, a semnat la summitul NATO de la Ankara o declarație de intenție pentru un centru european de service PAC-3 și vrea coproducție Patriot pe teritoriul său (gov.pl, Bankier). Polonia are un plan pentru mentenanță și producție viitoare. Nu are încă rachete de trimis. Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a spus că niciun acord de producție pe termen lung nu va fi gata înainte de iarnă (Euronews).

Fabrica nu poate depăși ritmul războiului

Producția crește, dar fiecare rachetă trimisă Ucrainei concurează cu nevoia statelor NATO de a-și reface propriile stocuri. Lockheed Martin a livrat peste 600 de interceptoare PAC-3 MSE în 2025 și vizează o producție de 2.000 pe an până în 2030 (Lockheed Martin). PBS a descris această extindere drept relevantă, dar insuficientă înainte de finalul deceniului (PBS). Chiar și linia de coproducție din Japonia este limitată de deficitul unor componente fabricate de Boeing (Kyiv Independent).

Sistemul franco-italian SAMP/T, care folosește rachete Aster, oferă o soluție parțială: MBDA spune că și-a dublat producția de rachete între 2023 și 2025 (MBDA). Comandanții forțelor aeriene ucrainene afirmă însă că, în prezent, doar Patriot poate opri anumite amenințări balistice rusești, inclusiv Iskander-M și Zircon (AP).

Declarația lui Zelenski de la Belgrad confirmă existența unei alocări lunare americane. Nu adaugă însă volumul necesar pentru acoperirea deficitului. Resursa rară este interceptorul, iar decizia de alocare rămâne la Washington. Până când aliații europeni vor ști câte rachete PAC-3 primesc, când le primesc și cu ce cost pentru propria apărare, „lunar” rămâne mai degrabă un termen diplomatic pentru raționalizare.