Instanța de la Moscova obligă Euroclear, cu sediul la Bruxelles, să plătească Rusiei 200 de miliarde de euro

O instanță din Moscova a obligat Euroclear, instituția din Bruxelles prin care se decontează cea mai mare parte a tranzacțiilor europene cu obligațiuni, să plătească băncii centrale a Rusiei 18.170 mld. de ruble, adică aproximativ 200 mld. euro (Washington Post). Hotărârea nu poate fi executată în Europa. Funcția ei reală este alta: să ofere Moscovei un pretext juridic pentru confiscarea activelor occidentale care se află încă pe teritoriul Rusiei.

Ce deține Euroclear și de ce contează

Euroclear este un depozitar central de titluri, adică instituția care ține evidența proprietarilor de obligațiuni europene și decontează tranzacțiile atunci când acestea sunt vândute sau cumpărate. Când banca centrală a Rusiei a cumpărat obligațiuni emise de Germania sau Franța, ca parte a rezervelor sale valutare, acele titluri au fost înregistrate la Euroclear. Nu a fost o alegere politică, ci rezultatul infrastructurii financiare: Euroclear este punctul obligatoriu de trecere pentru mare parte din datoria suverană europeană.

Această dependență de un singur nod a făcut sancțiunile din februarie 2022 extrem de eficiente. Uniunea Europeană a înghețat cea mai mare parte a rezervelor băncii centrale ruse deținute la Euroclear, în baza Regulamentului Consiliului 2022/334, iar ulterior a avansat spre prelungirea pe termen nedeterminat a acestei înghețări (Al Jazeera). Activele rămân, juridic, proprietate rusă. Doar că nu pot fi mișcate. Fondurile înghețate generează dobânzi, pe care G7 le-a direcționat către sprijinirea Ucrainei, în timp ce principalul rămâne neatins, tocmai pentru a evita încălcarea imunității suverane în dreptul internațional.

O hotărâre făcută pentru uz intern

Curtea de Arbitraj din Moscova a decis, la 15 mai, că respectarea sancțiunilor UE de către Euroclear echivalează cu o confiscare ilegală a proprietății ruse. Procesul a avut loc cu ușile închise. Euroclear a anunțat că va face apel, susținând că procedura a încălcat dreptul la un proces echitabil (Brussels Times).

Nicio instanță europeană nu va pune în aplicare o hotărâre care tratează respectarea dreptului UE drept infracțiune. Al 20-lea pachet de sancțiuni al Uniunii Europene, adoptat în aprilie 2026, interzice explicit recunoașterea unor astfel de decizii pronunțate de instanțele ruse (Germany Trade and Invest).

Ținta hotărârii nu este însă bilanțul Euroclear, ci companiile occidentale. Decizia creează pe hârtie o „datorie” de 200 mld. euro pe care Moscova o poate invoca pentru a justifica preluarea proprietăților străine aflate în Rusia. Din aprilie 2023, Rusia folosește Decretul prezidențial 302 pentru a prelua controlul asupra operațiunilor unor mari companii europene, inclusiv Danone, Carlsberg, Fortum și Uniper. Modelul este același: o instanță rusă identifică temeiul juridic, statul instituie administrare temporară, iar proprietarul străin pleacă fără nimic sau acceptă o vânzare la un discount sever.

Companiile germane blocate la Alabuga

Companiile germane sunt expuse în mod special. Knauf și SARIA operează încă fabrici în zona economică specială Alabuga, unde Rusia produce și drone de luptă. Nu pot pleca fără să-și piardă integral activele (Krautreporter). Compania germană RMA, activă în sectorul materiilor prime, se confruntă cu constrângeri similare.

Poziția oficială a Berlinului este că rezervele ruse trebuie să rămână înghețate permanent, nu confiscate. Guvernul german susține că aplicarea sancțiunilor și imobilizarea activelor sunt suficiente și că o confiscare directă ar crea un precedent periculos pentru protecția activelor suverane la nivel global (Bundesfinanzministerium, Bundesregierung). Această poziție devine mai greu de apărat de fiecare dată când o nouă fabrică germană din Rusia își schimbă proprietarul.

Belgia, sub presiune directă

Belgia se confruntă cu un risc concentrat. Faptul că deține marea majoritate a rezervelor ruse înghețate o transformă în principala țintă a represaliilor juridice și politice. Investitori ruși au depus deja nouă cereri de arbitraj împotriva Belgiei, invocând tratate bilaterale de investiții care datează din 1989 (21news.be). Premierul De Wever s-a opus oricărei treceri la confiscarea principalului, argumentând că efectele juridice și de securitate ar cădea disproporționat asupra țării sale (Le Monde).

Uniunea Europeană a ajuns, deocamdată, la o formulă de așteptare: active înghețate pe termen nedeterminat, dobânzi direcționate către Ucraina, principal neatins. Hotărârea instanței din Moscova nu schimbă mecanismul. Dar face mai vizibilă o întrebare politică greu de amânat. Fiecare confiscare suplimentară a unei fabrici occidentale din Rusia slăbește argumentul prudenței. Dacă prețul neconfiscării rezervelor ruse continuă să crească, prin uzine pierdute, deprecieri forțate și ieșiri la o fracțiune din valoare, linia susținută de Berlin și Bruxelles va fi contestată tot mai apăsat de guvernele care au mai puțin de pierdut.