Moscova pregătește procesul baltic la CIJ

„Lawfare” înseamnă folosirea instituțiilor juridice pentru obiective strategice pe care instanțele nu au fost concepute să le livreze. Un stat nu deschide neapărat un dosar ca să obțină o hotărâre, ci ca să împingă adversarul în defensivă, să producă titluri de presă și să îmbrace o campanie politică în aparența legitimității juridice.

Rusia pregătește acum exact acest tip de acțiune împotriva Estoniei, Letoniei și Lituaniei. Moscova vrea să aducă cele trei state în fața Curții Internaționale de Justiție, principala instanță a ONU pentru litigii între state, acuzând discriminarea sistematică a etnicilor ruși în baza CERD, Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Potrivit listei cauzelor pendinte a CIJ, nicio cerere nu a fost depusă public până acum. Dar o investigație baltică comună a constatat că Ministerul rus de Externe a însărcinat casa de avocatură moscovită Monastyrsky, Zyuba, Stepanov & Partners să pregătească dosarul, cu ajutorul unor „experți baltici” desemnați (Lrytas). Pregătirea pare metodică. Fondul acuzației pare fragil. Tocmai de aceea cazul contează înainte să ajungă în sala de judecată.

Ușa juridică pe care Rusia încearcă să o deschidă

Articolul 22 din CERD permite statelor să trimită litigii privind discriminarea la CIJ, dar numai după ce negocierile au eșuat (textul CERD). Rusia construiește această condiție din 2022: note diplomatice către Lituania în noiembrie 2022, note similare către Letonia și Estonia, alte runde în 2024 și 2025, plus o ultimă notă către Vilnius în ianuarie 2026 (LRT). Grigory Lukyantsev, oficialul rus pentru drepturile omului, susține că statele baltice au răspuns expeditiv, prezentând tăcerea sau refuzul lor drept dovadă că discuțiile au fost încercate și au eșuat (Daily Beirut).

Precedentul juridic arată că acest pas nu este formal. În Georgia v. Rusia, în 2011, CIJ a respins o cauză întemeiată pe CERD pentru că negocierile obligatorii dinaintea depunerii cererii nu avuseseră loc (CIJ, cauza 140). Rusia pare să fi studiat atent acea decizie.

Politici reale, persecuție fabricată

Moscova nu trebuie să inventeze fiecare element al dosarului. Letonia are un statut post-sovietic de „non-cetățean” care afectează în principal vorbitorii de rusă, reguli de rezidență care pot lega dreptul de ședere permanentă de cunoașterea limbii letone și un sistem de educație centrat pe letonă ca limbă de predare (Re:Baltica, Legea educației din Letonia). Guvernele baltice prezintă aceste măsuri drept politici de integrare și de consolidare a limbii de stat, nu ca persecuție etnică. Dar sunt suficient de recognoscibile internațional pentru ca Rusia să le reambaleze ca discriminare.

Cea mai gravă acuzație a Moscovei este că statele baltice ar pregăti deportări în masă ale vorbitorilor de rusă. Toate cele trei guverne resping categoric afirmația, iar acuzația nu este susținută de dovezi independente (Euronews, LRT). Statele baltice i-au convocat pe reprezentanții diplomatici ruși în legătură cu ceea ce au numit acuzații fabricate privind deportările și au ridicat subiectul, în martie 2026, în Consiliul Afaceri Externe al UE, forumul în care miniștrii de externe coordonează politica externă. Kaja Kallas, șefa diplomației europene, și-a exprimat solidaritatea (Euronews).

Europa citește cazul ca securitate, nu ca drept

Statele din prima linie tratează amenințarea cu un proces la CIJ ca pe un instrument într-o campanie mai amplă de presiune. Finlanda așază presiunea juridică asupra statelor baltice în același tablou cu provocările la frontieră, dezinformarea și intimidarea militară (Yle). Parlamentul European a condamnat provocările rusești din Finlanda, statele baltice și România ca parte a unui tipar de intimidare (STTInfo). Semnalul este coerent: guvernele de pe flancul estic al UE văd amenințarea juridică drept armă politică, nu ca litigiu de drept.

Această lectură modelează răspunsul public al UE, dar îl și complică. O respingere frontală a cazului Moscovei riscă să sugereze că plângerile privind drepturile minorităților sunt întotdeauna formulate cu rea-credință. O angajare pe fondul juridic al cauzei riscă să dea credibilitate unui dosar construit pentru vizibilitate publică, nu pentru remedii reale.

Ce nu poate livra Curtea

Chiar dacă Rusia ar trece de toate filtrele procedurale, remediile pe care CIJ le poate dispune ar fi limitate: constatări că anumite măsuri au încălcat convenția, ordine de încetare a acelor măsuri, eventual măsuri provizorii de protecție. Curtea nu poate rescrie politica de securitate a statelor baltice (CIJ, cauza 166). Rămâne neverificat dacă vreuna dintre părți are rezerve la articolul 22 din CERD care ar putea bloca integral competența Curții (Colecția de Tratate a ONU).

Rezultatul din instanță este secundar în raport cu strategia. Chiar și fără o cerere depusă, Rusia a mutat deja discuția dinspre politica de securitate a statelor baltice spre apărarea drepturilor minorităților, obligând trei state membre ale UE să răspundă unei acuzații concepute la Moscova.