Controalele austro-germane, ilegale la München

La 2 iulie, Tribunalul Administrativ din München a decis că trei controale efectuate de poliția germană la frontiera cu Austria au fost ilegale (FAZ, DW). Argumentul instanței a fost simplu: verificările menținute ani la rând, cu puține schimbări, nu mai pot fi tratate drept excepția temporară permisă de legislația Schengen, cadrul UE care reglementează spațiul fără controale la pașapoarte (Süddeutsche Zeitung).

Aceeași instanță a respins însă cererea urgentă de oprire a controalelor viitoare (ZEIT). Pentru călători, efectul practic este limitat: trebuie să accepte în continuare verificările și să le conteste separat, de la caz la caz. Un tribunal poate declara ilegale opririle trecute, dar asta nu îi dă automat unui cetățean dreptul să treacă necontrolat prin următorul filtru de poliție.

Excepția care a devenit regulă

Schengen permite guvernelor să reintroducă temporar controale la frontierele interne atunci când invocă o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității. Măsura trebuie notificată Comisiei Europene, limitată în timp și proporțională (EUR-Lex, Commission). În practică, mai multe guverne au învățat să trăiască în interiorul excepției. Germania menține controale la frontiera cu Austria de ani de zile. Danemarca aplică verificări la granița cu Germania din 2016. Suedia le reînnoiește folosind aceeași formulă privind ordinea publică (Polisen).

Fiecare notificare vorbește despre caracter temporar. Rezultatul este însă o normalizare a controalelor.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a trasat o limită în 2022. În hotărârea NW (cauzele C-368/20 și C-369/20), Curtea a decis că un stat membru nu poate continua să prelungească verificările pe baza aceleiași amenințări după expirarea perioadei maxime admise (CURIA). Reînnoirea în serie, cu aceeași justificare, nu mai este temporară. Devine un regim permanent cu etichetă provizorie.

Reforma din 2024 repornește ceasul?

Guvernele au un contraargument. Reforma din 2024 a Codului frontierelor Schengen, prin Regulamentul 2024/1717, a extins durata permisă pentru controalele la frontierele interne, oferind ministerelor de interne o bază juridică mai solidă (EUR-Lex). Potrivit relatării DW, Germania va susține probabil că noul cod repornește ceasul juridic. Nu se știe încă dacă instanța din München a acceptat această logică, pentru că motivarea completă nu a fost publicată.

Răspunsul contează dincolo de Bavaria. Dacă noul cod oferă guvernelor un punct de plecare juridic nou, anii de prelungiri succesive dispar, practic, din calcul. Dacă judecătorii privesc dincolo de textul actualizat și văd continuarea aceluiași regim, hotărârea Curții de Justiție din 2022 rămâne constrângătoare. Danemarca și Suedia se vor lovi de aceeași întrebare la următoarele notificări privind controalele la frontieră.

Aplicarea dreptului UE este lentă prin construcție

Chiar și atunci când instanțele declară ilegale controalele la frontieră, instrumentele UE de aplicare a dreptului nu pot acționa rapid. Comisia Europeană poate analiza notificările naționale și poate emite opinii, dar nu poate ordona poliției să plece de la frontieră (Commission).

Pentru sancțiuni financiare, Comisia trebuie mai întâi să deschidă o procedură de infringement, instrumentul juridic prin care UE obligă statele să respecte dreptul european, să câștige cazul la Curtea de Justiție și apoi să introducă o a doua acțiune dacă statul membru continuă să nu se conformeze. Lanțul acesta durează ani. În lipsa unei reacții rapide la nivel european, povara aplicării regulilor cade în mare parte pe cetățeni, care ajung să conteste controalele punct cu punct.

Țările de Jos și Germania testează dacă securitatea poate funcționa fără filtre permanente la frontieră. Printr-un nou acord polițienesc, cele două state extind patrulele comune, schimbul de informații și operațiunile speciale transfrontaliere, în loc să verifice sistematic persoanele care trec granița (Government.nl). Schengen permite explicit activitatea poliției în zonele de frontieră, cu condiția ca aceasta să nu funcționeze ca un control de frontieră de rutină (EUR-Lex). Alternativa există: intervenții țintite, nu opriri generalizate.

Două întrebări vor decide dacă hotărârea din München schimbă ceva dincolo de sala de judecată. Va trata motivarea instanței reforma din 2024 ca pe o bază juridică nouă sau va considera că textul actualizat acoperă același regim de prelungiri succesive? Și va cere Comisia Europeană dovezi mai solide de la guvernele care reînnoiesc controalele sau va trata codul reformat ca pe o permisiune extinsă? Până la aceste răspunsuri, Schengen continuă să fie subțiat prin excepții reînnoibile, a căror legalitate este testată doar când călătorii merg în instanță, câte un control pe rând.