Oreshnik ocolește scuturile NATO

Trei servicii de informații au avertizat, pe 23 mai, că Rusia pregătește lansarea Oreshnik, o rachetă pe care niciun sistem antiaerian desfășurat în Europa nu o poate opri în mod fiabil. Avertismentul spune, de fapt, unde este limita actuală a NATO: Alianța poate detecta lansarea, dar nu poate garanta protecția împotriva acestei arme. Pentru flancul estic, diferența dintre garanția de securitate și capacitatea fizică de a o aplica în fața acestui tip de rachetă a devenit o problemă operațională.

De ce apărarea Europei nu funcționează

Oreshnik este o rachetă balistică cu rază intermediară, adică o armă care poate parcurge mii de kilometri în câteva minute, și poate transporta până la șase ogive. Fiecare se separă în zbor și coboară spre o țintă proprie la viteze de peste Mach 10. Rusia a folosit-o de două ori împotriva Ucrainei, la Dnipro în noiembrie 2024 și la Liov în ianuarie 2026. Potrivit evaluărilor analiștilor, racheta derivă dintr-un program rusesc abandonat de rachetă mobilă terestră și are o rază de aproximativ 3.500-5.500 km (CSIS, Army Recognition).

Sistemele existente eșuează dintr-un motiv de fizică, nu de software. La Mach 10, fiecare ogivă formează un înveliș de plasmă supraîncălzită care absoarbe undele radar, transformând un obiect ce poate fi urmărit într-un nor difuz. Calculatoarele de tragere nu pot calcula interceptarea unei ținte pe care nu o localizează precis. Iar șase ogive care ajung la diferență de milisecunde depășesc capacitatea unei baterii de a le angaja pe rând.

Arrow-3, sistemul german care reprezintă cea mai avansată apărare europeană împotriva rachetelor balistice și este operațional abia din decembrie 2025, a fost conceput să intercepteze ogive deasupra atmosferei, înainte ca plasma să devină un factor. O sursă NATO a admis că sistemul „probabil nu ar fi putut opri” o salvă Oreshnik simulată, pentru că nu a fost testat împotriva a șase ogive manevrante care sosesc simultan.

Avertismentul și dependența Europei de detecția americană

Volodimir Zelenski a anunțat amenințarea, precizând că informațiile erau încă verificate (Ukrainska Pravda, KVIA/AP). Ambasada SUA la Kiev a emis o alertă similară și a cerut pregătiri pentru adăpostire în următoarele 24 de ore. Comunicarea coordonată urmează un tipar deja folosit de SUA și aliați: informația de dinaintea unui atac este folosită pentru avertizarea civililor, pentru presiune asupra Moscovei și pentru fixarea cadrului public dacă lovitura are loc.

Lanțul de detecție arată o dependență pe care Europa nu a rezolvat-o. Senzorii americani în infraroșu, amplasați în spațiu, detectează lansările balistice în câteva secunde. Niciun sistem european de sateliți nu reproduce această capacitate. Franța, Marea Britanie și Polonia contribuie cu imagini și informații din interceptări, dar datele inițiale despre lansare vin prin sisteme americane.

Descurajare nucleară în lipsa interceptării

Dacă interceptarea nu funcționează împotriva acestei arme, răspunsul Europei se mută spre descurajarea nucleară. „Dissuasion avancée” a Franței, adică extinderea descurajării nucleare, anunțată în martie 2026, acoperă formal opt țări, inclusiv Germania, Polonia, Marea Britanie și Suedia. Acordul de la Gdansk, semnat cu Polonia în aprilie 2026, a concretizat formula: un atac nuclear asupra Varșoviei ar putea declanșa o ripostă franceză.

Parlamentul Franței a aprobat 36 mld. euro în cheltuieli militare suplimentare până în 2030, dar banii merg către capacități convenționale de lovire și apărări tactice, nu către un nou scut împotriva rachetelor cu rază intermediară. Singurul sistem care, teoretic, ar putea reduce acest deficit este THAAD, sistemul american Terminal High Altitude Area Defense, dar acesta nu este desfășurat în Europa. La nivel global mai există aproximativ 200 de interceptori, după utilizarea intensă pentru apărarea Israelului, iar refacerea stocurilor ar dura, potrivit estimărilor, între 3 și 8 ani. Alternativele europene, precum Project Aquila al MBDA, sunt încă într-o fază timpurie de dezvoltare și nu au o dată operațională confirmată.

Cele două lovituri anterioare cu Oreshnik au venit în momente de presiune diplomatică asupra Moscovei. Avertismentul actual urmează încetării focului de trei zile propuse de Trump și prăbușirii acesteia. Racheta funcționează ca instrument de constrângere politică, folosit atunci când Rusia vrea să schimbe termenii psihologici ai negocierii. Serviciile ucrainene estimau în aprilie 2026 că Rusia deține 3-10 astfel de rachete, cu producția în creștere. După expirarea New START, tratatul nuclear SUA-Rusia, și în lipsa unui acord succesor, nu mai există un mecanism de verificare care să stabilească dacă ogivele Oreshnik sunt convenționale sau nucleare. Umbrela nucleară franceză este răspunsul declarat, dar garanția depinde de o întrebare politică dură: dacă Parisul ar accepta riscul unei lovituri asupra teritoriului francez pentru a apăra Varșovia.