Forțele NATO, fără apărare suficientă după incursiuni cu drone neidentificate în șase state membre

În două săptămâni din mai 2026, drone au pătruns, s-au prăbușit sau au fost purtate de curenți pe teritoriul a cel puțin șase state membre NATO. O dronă navală ucraineană, încărcată cu explozibili, a fost găsită într-o peșteră din Grecia. Drone rusești de atac au lovit ținte aflate la 50 de kilometri de granița Slovaciei. Finlanda a ridicat avioane de vânătoare de două ori în 48 de ore după semnalări privind sunete de drone neidentificate. Arhitectura europeană de apărare antiaeriană, construită pentru avioane și rachete, are o vulnerabilitate pe care legislația și doctrina militară actuale nu o pot acoperi rapid.

Ce a arătat Aurora 26

Cel mai dur avertisment a venit din interiorul alianței. În timpul exercițiului Aurora 26, desfășurat pe insula Gotland între 27 aprilie și 13 mai, cu aproximativ 18.000 de militari din 13 țări, unități suedeze au fost trimise deliberat fără echipamente anti-dronă, pentru a testa cât de expuse sunt în realitate. Un pilot ucrainean de drone FPV, în vârstă de 24 de ani, cu indicativul „Tarik”, a rezumat rezultatul astfel: „Au oprit exercițiul de trei ori ca trupele să își dea seama ce pot face mai bine, dar dacă ar fi fost real, ar fi murit toți” (TV4, Omni).

Comandantul suprem al Suediei, Michael Claesson, a formulat problema fără ocolișuri: „Toate armatele occidentale trebuie să învețe foarte repede cum să desfășoare operațiuni cu drone și împotriva dronelor, iar cel mai rapid mod este să îi asculte pe ucraineni” (United24 Media). Generalul de brigadă american Curtis King a confirmat decalajul: „Nu suntem încă acolo” (AviacionLine).

Exercițiul a scos la iveală o problemă mai gravă decât orice incident izolat de frontieră: forțele terestre ale NATO nu au încă doctrina, sistemele de detectare și operatorii instruiți pentru un câmp de luptă în care dronele ieftine au devenit una dintre principalele arme letale.

Zidul juridic de la frontieră

Atacurile rusești cu drone asupra orașului Ujhorod, în vestul Ucrainei, din 13 mai, au lovit la mai puțin de 50 de kilometri de teritoriul slovac. Slovacia a închis toate punctele de trecere a frontierei cu Ucraina ca răspuns (Topky.sk).

Atacurile au expus o problemă juridică, nu doar una militară. Președintele Peter Pellegrini a cerut adoptarea urgentă a unei legi care să permită armatei slovace să doboare drone în timp de pace, lucru interzis în prezent în afara unei stări de război declarate (TA3). Majoritatea statelor NATO se confruntă cu limite similare. România a adoptat în 2025 o legislație care permite doborârea dronelor în timp de pace, dar legea nu a fost încă testată, iar la nivelul alianței nu există un cadru comun.

În Finlanda, un sunet de dronă semnalat deasupra localității Lemi, la 30 de kilometri de granița cu Rusia, a declanșat o căutare cu elicopterul în noaptea de 17 mai. Incidentul a venit la doar 48 de ore după ce aeroportul Helsinki-Vantaa fusese închis din cauza unei alte amenințări cu dronă. În niciunul dintre cazuri nu a fost găsită vreo dronă, dar Ministerul Apărării a confirmat „supraveghere sporită” de-a lungul frontierei estice (Yle).

Pe 7 mai, pescari greci au găsit într-o peșteră din apropiere de Lefkada o dronă navală ucraineană de tip Magura, echipată cu explozibili și cu un sistem de comunicații Starlink. Ministrul apărării, Nikos Dendias, a identificat-o public drept ucraineană și a cerut explicații Kievului. Ucraina a negat public responsabilitatea, dar, potrivit relatărilor Sky Greece, ar fi recunoscut incidentul pe canale diplomatice neoficiale (The Toc, Capital.gr).

Riscul atribuirii

Principalul risc de escaladare ține de atribuire. Ministrul ucrainean de externe Andrii Sîbiha a pus incidentele din spațiul aerian baltic pe seama „războiului electronic rusesc care deviază deliberat drone ucrainene” (RBC Ukraine). Diferența dintre bruiajul GPS, o capabilitate rusă dovedită care produce perturbări pe zone largi, și redirecționarea deliberată a dronelor către obiective NATO este decisivă. Prima variantă înseamnă negarea accesului într-o zonă. A doua sugerează un act ostil împotriva teritoriului alianței.

Această distincție stabilește dacă incursiunile cu drone rămân la nivelul articolului 4 al NATO, care permite oricărui stat membru să ceară consultări, sau se apropie de articolul 5, clauza de apărare colectivă. O simulare CEPA din aprilie 2026 a concluzionat că invocarea articolului 5 rămâne improbabilă politic în cazul incidentelor hibride cu drone, dar consultările în baza articolului 4 sunt plauzibile (CEPA). În Letonia, guvernul a căzut deja după eșecul de a intercepta o dronă care a lovit un depozit de combustibil din Rezekne (Defense News).

România și Ucraina negociază un scut bilateral anti-dronă, care ar include o fabrică comună de drone și transfer de expertiză ucraineană, acordul urmând să fie finalizat până în august (Economica.net). Noul guvern Tisza din Ungaria l-a convocat pe ambasadorul Rusiei după atacurile din Transcarpatia, un gest pe care guvernul Orbán nu l-a făcut în patru ani (Telex). Sunt reacții bilaterale, improvizate de la o țară la alta. Nu există încă o doctrină anti-dronă la nivelul NATO și nici un cadru juridic comun care să le înlocuiască. Până când va exista unul, statele membre își scriu separat regulile pentru o amenințare care nu ține cont de frontiere.