NATO alege Saab pentru flota AWACS

Aliații din NATO se pregătesc, potrivit Reuters, să înlocuiască flota îmbătrânită de supraveghere aeriană a alianței cu aeronave construite de Saab, ceea ce ar pune capăt monopolului Boeing asupra uneia dintre cele mai sensibile capabilități comune ale NATO. Reuters a relatat la 1 iulie, citând patru surse, că aliații ar urma să anunțe trecerea la GlobalEye, sistemul produs de compania suedeză, la summitul de la Ankara din 7–8 iulie (The Print, GP). Nici NATO, nici Saab nu au confirmat public existența unui contract. Dacă informația se confirmă, ar fi prima dată când un sistem condus industrial din Europa devine baza misiunii comune de radar aeropurtat a NATO, schimbând companiile de care depind cele 32 de state membre pentru o capabilitate centrală.

Cum a pierdut Boeing contractul

Actuala flotă NATO de 14 aeronave E-3A AWACS, practic stații radar zburătoare capabile să detecteze amenințări mult dincolo de raza senzorilor de la sol, operează de la Geilenkirchen, în vestul Germaniei, de la începutul anilor 1980 (NATO). Un program de extindere a duratei de viață le menține în serviciu până aproximativ în 2035, dar aparatele au depășit de mult orizontul pentru care au fost proiectate.

Competiția pentru înlocuire s-a schimbat rapid. NATO a ales la finalul lui 2023 E-7A Wedgetail, produs de Boeing, însă Pentagonul a încercat apoi în mod repetat să își anuleze propriul program E-7, eliminând volumul de producție american pe care se sprijinea opțiunea alianței (AeroTime, Straits Times). Fără comenzi americane care să împartă costurile de dezvoltare, calculul economic al variantei Boeing s-a deteriorat.

GlobalEye, succesorul indicat de surse, este un sistem de avertizare timpurie și control aeropurtat: radar cu rază lungă de acțiune, computere de misiune și legături de date criptate montate pe o aeronavă, astfel încât comandanții, avioanele de luptă și unitățile de apărare aeriană să lucreze pe aceeași imagine a spațiului aerian, rutelor maritime și mișcărilor de la sol. Saab susține că sistemul poate detecta amenințări care zboară la altitudine joasă, precum rachetele de croazieră și dronele (Saab).

Cine câștigă, cine are motive de îngrijorare

Statele membre privesc aceeași aeronavă prin preocupări diferite. Germania găzduiește actuala bază AWACS de la Geilenkirchen, ceea ce înseamnă locuri de muncă, rutine de comandă și control operațional zilnic. O platformă nouă ridică întrebarea dacă baza își păstrează rolul sau dacă dislocarea se mută mai aproape de amenințările pe care radarul trebuie să le detecteze (t-online). Polonia și alți aliați estici vor mai mult timp de avertizare. Un radar aeropurtat care poate identifica drone rusești, activitate în Marea Baltică și amenințări venite din enclava Kaliningrad răspunde unei vulnerabilități imediate de securitate (Interia).

Pentru Suedia, intrată în NATO abia în martie 2024, câștigarea acestui contract ar schimba statutul în alianță: de la membru nou, beneficiar al securității comune, la furnizor industrial pentru una dintre capabilitățile de bază ale NATO (Saab).

Autonomia europeană are note de subsol

O parte a relatărilor prezintă alegerea Saab drept o desprindere a Europei de hardware-ul american. GlobalEye nu înseamnă, însă, o rupere completă de lanțurile de aprovizionare nord-americane. Sistemul combină o suită de misiune suedeză cu o aeronavă Bombardier, produsă în Canada (Behörden Spiegel). Legătura canadiană merge mai departe: Ottawa a selectat separat Saab pentru propria flotă, într-un contract de peste 5 mld. dolari canadieni, oferind platformei un al doilea punct de sprijin pe piața NATO și o scară de producție mai mare (Army Recognition). Franța a comandat deja două aeronave GlobalEye, cu opțiuni pentru încă două, ceea ce face din Paris un utilizator direct interesat de succesul platformei (ABC Nyheter).

Afirmația despre autonomie este credibilă doar într-un sens mai restrâns decât sugerează unele titluri. Un sistem de senzori condus din Europa și neprodus de Boeing ar reduce dependența NATO de un singur furnizor american pentru supravegherea aeriană. Nu schimbă însă dependența alianței de sisteme americane pentru avioane cisternă, avioane de luptă de generația a cincea și comunicații prin satelit (Army Recognition, Analisidifesa).

Întrebările mai dificile sunt sub marca de pe aeronavă: cine controlează actualizările de software, legăturile de date criptate, sistemul de identificare amic-inamic și contractele de mentenanță pe termen lung. Până când NATO va stabili cine controlează aceste straturi, alegerea Saab rămâne o schimbare de furnizor, nu dovada unei autonomii operaționale.