Lituania revizuiește interdicția nucleară

Articolul 137 din Constituția Lituaniei are două prevederi: interzice armele de distrugere în masă pe teritoriul lituanian și exclude bazele militare străine. Președintele Gitanas Nausėda vrea ca articolul să fie eliminat integral. După o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare, la 2 iulie, a spus că aproape toți consideră prevederea depășită. Propunerea sa este abrogarea, nu modificarea punctuală.

Schimbarea Constituției Lituaniei cere două voturi separate în Seimas, Parlamentul de la Vilnius, fiecare cu cel puțin 94 de voturi din 141, la o distanță de minimum trei luni. Coaliția de guvernare are 75 de mandate. Acordul de principiu al liderilor de grup este una; livrarea de două ori a unei majorități constituționale este altceva.

Clauza despre care se vorbește mai puțin

Cea mai mare parte a discuției publice se concentrează pe interdicția privind armele nucleare. Dar articolul 137 interzice și bazele militare străine, în timp ce Lituania găzduiește deja forțe aliate consistente. Germania intenționează să staționeze acolo, până la finalul lui 2027, o brigadă de aproximativ 5.000 de militari. Exercițiile recente ale NATO au adus alte câteva mii de soldați pe teritoriul lituanian.

Articolul 137 a fost scris în 1992, într-un context foarte precis: plecarea trupelor sovietice. Textul nu s-a schimbat, dar realitatea de securitate da. Nu există o explicație juridică publică limpede care să arate dacă desfășurările rotative ale aliaților sunt tratate diferit de „bazele militare străine” permanente sau dacă practica a depășit pur și simplu formularea constituțională. Eliminarea articolului 137 ar închide această ambiguitate, însă liderii lituanieni nu au susținut public că actuala formulare le creează probleme operaționale concrete.

Spațiu juridic, nu arme nucleare

Ministrul interimar al Apărării, Robertas Kaunas, a prezentat abrogarea ca pe o modalitate prin care Lituania s-ar putea sprijini pe întregul spectru de capabilități NATO. Nausėda a spus că nu există planuri imediate de depozitare a armelor nucleare și că Lituania va rămâne în limitele Tratatului de Neproliferare Nucleară, acordul global care restrânge posesia armelor nucleare la cinci state recunoscute (Internazionale/Reuters).

Ștergerea unei clauze constituționale elimină un blocaj. Mai rămân însă câteva. Partajarea nucleară în NATO funcționează prin custodia americană asupra armelor, aeronave capabile să transporte muniție nucleară, echipaje instruite și planificare la nivelul Alianței. Doar un număr redus de state vest-europene găzduiesc în prezent asemenea aranjamente. Mutarea armelor mai spre est ar presupune depozite fortificate, modernizarea bazelor, certificarea de către SUA a echipajelor care pot opera muniții nucleare și un lanț de comandă care stabilește cine autorizează folosirea lor. Această infrastructură se construiește în ani. Până acum nu a apărut nicio decizie verificată a SUA sau a NATO privind staționarea armelor nucleare în Lituania (CNBC).

Lituania nu este singura care pune întrebarea

Finlanda și-a eliminat propria interdicție privind armele nucleare la 17 iunie, printr-un vot parlamentar de 125 la 61. Oficialii finlandezi au insistat că nu este avută în vedere staționarea pe timp de pace. Totuși, dezbaterea parlamentară a scos la iveală divergențe reale privind efectul unei asemenea decizii: eliminarea constrângerilor juridice întărește descurajarea sau provoacă măsuri de răspuns fără să producă o capabilitate militară utilizabilă?

Șeful Biroului pentru Securitate Națională al Poloniei a spus că intrarea în mecanismul de partajare nucleară este o posibilitate reală, iar discuții cu Washingtonul sunt planificate. Rzeczpospolita a plasat mișcarea Lituaniei într-o presiune mai largă a flancului estic pentru un statut de descurajare egal cu cel al aliaților din vestul Europei. Extinderea partajării nucleare ar avea însă nevoie de decizii în Grupul de Planificare Nucleară al NATO, organismul în care Alianța discută postura nucleară, nu doar de modificări legislative naționale.

Argumentul liderilor lituanieni este ușor de înțeles: un stat NATO aflat în prima linie nu ar trebui să își excludă prin Constituție opțiunile aliate înainte ca o criză să apară. Contraargumentul este la fel de concret: eligibilitatea juridică, fără infrastructură, aeronave, echipaje instruite și o decizie americană de desfășurare, înseamnă semnal politic, nu capabilitate militară. Dacă abrogarea va schimba postura NATO sau doar vocabularul juridic al Lituaniei depinde de voturile de la Vilnius și de decizii pe care nicio capitală aliată nu le-a făcut publice până acum.