Noua tulpină Ebola lasă 3.5m vaccinuri inutile

Peste 1.000 de infectări suspecte. Mai mult de 240 de decese. O zonă de conflict activ, în care accesul echipelor medicale este blocat. Și niciun vaccin aprobat pentru virusul care provoacă actualul focar. Epidemia din estul Republicii Democratice Congo arată o vulnerabilitate pe care zece ani de pregătire pentru Ebola nu au eliminat-o: toate vaccinurile și tratamentele stocate la nivel global vizează o altă specie a virusului decât cea care se răspândește acum.

O cheie pentru altă încuietoare

Virusul care circulă în provincia Ituri din RDC aparține speciei Bundibugyo a Ebola, identificată pentru prima dată în Uganda în 2007. A mai apărut doar de două ori, în focare mici, care au atras puțină atenție internațională. Tocmai această raritate este problema. Fiecare vaccin Ebola dezvoltat după epidemia devastatoare din Africa de Vest din 2014 țintește specia Zaire.

Vaccinurile funcționează prin antrenarea sistemului imunitar să recunoască o proteină specifică de pe suprafața virusului, numită glicoproteină. Ervebo, vaccinul produs de Merck care a contribuit la oprirea unor focare recente de Ebola Zaire, învață organismul să identifice glicoproteina acestei specii. Versiunea Bundibugyo diferă cu aproximativ 30 % în secvența genetică, suficient cât răspunsul imun să devină nesigur: cheia există, dar a fost tăiată pentru altă broască.

OMS a reunit experți la sfârșitul lunii mai și a concluzionat că dovezile privind protecția încrucișată sunt „foarte limitate și insuficiente”. Un studiu restrâns pe primate a arătat supraviețuire parțială după vaccinarea cu produsul pentru Zaire, însă toate animalele vaccinate au dezvoltat boala. Nici tratamentele aprobate pe bază de anticorpi, Inmazeb și Ebanga, nu sunt așteptate să funcționeze. Stocul global include peste 3,5 mil. de doze de Ervebo, toate concepute pentru un agent patogen care nu circulă în acest focar.

Răspunsul sanitar aleargă după virus

OMS a declarat focarul urgență de sănătate publică de importanță internațională pe 17 mai, la doar două zile după anunțul oficial al RDC. Viteza deciziei este neobișnuită și arată cât de mult se răspândise deja virusul înainte să fie detectat. Când laboratoarele au confirmat Bundibugyo, numărul cazurilor era deja ridicat. La începutul lunii iunie, aproximativ 282 de cazuri fuseseră confirmate în laborator, cu 42 de decese, în timp ce cazurile suspecte depășeau 1.000.

Conflictul armat complică fiecare etapă a intervenției. Gruparea rebelă M23 controlează orașe din provinciile vecine, inclusiv Goma, un oraș de peste un milion de locuitori de la frontiera cu Rwanda. Luptători ADF au ucis șapte persoane în Beni, zonă afectată și de focar. Sute de probe de diagnostic rămân netestate. Uganda a confirmat nouă cazuri și și-a închis frontiera.

Două vaccinuri candidate sunt accelerate. Platforma ChAdOx1 a Universității Oxford, adaptată din tehnologia vaccinului AstraZeneca împotriva Covid, ar putea produce doze pentru studii clinice în două-trei luni. Un al doilea candidat, dezvoltat de IAVI, folosește un virus inofensiv pentru animale ca vector pentru a transporta proteine Bundibugyo și are nevoie de șapte-nouă luni. Niciunul nu a fost testat pe oameni. Gavi s-a angajat să aloce 50 mil. de dolari pentru accelerarea producției, după ce vor exista date privind eficacitatea.

Ce a aflat Europa că nu poate face

Un caz confirmat de Ebola a ajuns pe teritoriul UE: un lucrător sanitar american internat pe 20 mai la spitalul Charité din Berlin. O chirurgă italiană MSF evacuată la Institutul Spallanzani din Roma a fost testată negativ. Două cazuri suspecte din Brazilia s-au dovedit a fi meningită și malarie. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor evaluează riscul pentru cetățenii europeni ca fiind foarte scăzut.

Focarul are șanse mici să se răspândească în Europa. A scos însă la iveală o breșă incomodă în arhitectura sanitară post-Covid a UE. HERA, autoritatea creată pentru a asigura vaccinuri în situații de urgență, a construit mecanisme de achiziție comună și 22 de stocuri strategice în statele membre. Sistemul a funcționat în 2022, în cazul mpox, când exista deja un vaccin aprobat. Pentru Bundibugyo nu există nimic de cumpărat. UE a alocat în schimb 7,4 mil. euro către OMS pentru studii clinice, transferând în exterior o problemă pe care nu o poate rezolva intern.

Răspunsurile naționale rămân fragmentate. Italia a introdus o clasificare a riscului pe cinci niveluri și declarații sanitare obligatorii pentru persoanele care sosesc din RDC și Uganda. Germania se bazează pe șapte unități specializate de izolare. Franța a întărit supravegherea în Mayotte, dar nu are un protocol unitar de carantină aliniat cu celelalte state membre.

Lumea a cheltuit miliarde pentru Ebola de ieri, nu pentru cea de mâine. Bundibugyo a fost o tulpină „neinteresantă comercial”, cum au spus experți germani în sănătate, ignorată cât timp a rămas rară. Dacă această criză va declanșa investiții în vaccinuri Ebola cu spectru larg sau va dispărea din memorie după trecerea urgenței va spune mai mult despre pregătirea pentru pandemii decât orice arhitectură instituțională pusă pe hârtie.