Pe 12 iunie, nouă reguli schimbă frontierele UE

Din 12 iunie, nouă regulamente obligatorii înlocuiesc sistemul fragmentat de azil al Uniunii Europene în toate cele 27 de state membre. Fisurile se văd deja: până la sfârșitul lunii mai, doar 11 dintre cele 27 de țări își încheiaseră pregătirile tehnice, iar instrumentele de sancționare ale Comisiei Europene dau rezultate abia după ani. Cea mai amplă reformă europeană a migrației de la sistemul Dublin încoace, vechiul set de reguli care obliga prima țară de sosire să proceseze cererea de azil, intră în vigoare într-un moment în care statele de la frontieră își construiesc deja propriile soluții.

Pactul încearcă să repare eșecul central al sistemului Dublin: țări precum Grecia, Italia și Spania au suportat aproape singure povara procesării sosirilor. Noul mecanism de solidaritate obligă blocul european să pună la dispoziție cel puțin 30.000 de locuri anuale de relocare și contribuții de 600 mil. euro pe an (Verfassungsblog). Statele care refuză să primească fizic solicitanți de azil relocați pot plăti 20.000 euro pentru fiecare persoană, o derogare inclusă chiar în sistem. Pentru primele șase luni, Consiliul, instituția în care miniștrii naționali stabilesc linia politică, a redus deja semnificativ aceste ținte, iar mai puțin de jumătate dintre locuri au angajamente ferme din partea guvernelor.

Patru țări, patru versiuni ale aceleiași legi

Italia a prezentat Pactul ca pe o confirmare a propriei linii. Ministrul de interne Piantedosi l-a numit o „revoluție copernicană” și a susținut că centrele de procesare din Albania au anticipat „centrele de returnare” ale Pactului. O instanță italiană a decis în februarie că aceste transferuri sunt ilegale. Planul de implementare al guvernului, ținut secret până când Tribunalul Administrativ Regional Lazio a dispus publicarea lui în martie, arăta facilități care „ar putea fi construite” și un cost estimat de peste 2 mld. euro în cinci ani.

Germania a mers mai departe decât cere Pactul. Legea de implementare adoptată la Berlin creează „centre pentru migrație secundară”, unde detenția poate ajunge la 24 de luni, și permite restricții de circulație pe timpul nopții pentru familiile cu copii. În paralel, ministrul de interne Dobrindt insistă să mențină controalele la frontierele interne Schengen până în septembrie, pe motiv că granițele externe ale UE rămân insuficient protejate. Comisia Europeană a respins acest argument pe 9 iunie.

Polonia a ales conformarea selectivă. Viceministrul de interne Duszczyk a declarat că Varșovia „nu va implementa toate prevederile”, refuzând infrastructura de frontieră și procesarea cererilor de azil la granița cu Belarus, din motive de securitate. Polonia a suspendat de șapte ori, din martie 2025, depunerea cererilor de azil la acea frontieră și beneficiază de o derogare de solidaritate acordată de Consiliu, valabilă până în decembrie 2026.

Grecia a adoptat legea de implementare pe 9 iunie, cu voturile exclusive ale partidului de guvernământ Noua Democrație. Pe hârtie, legislația urmează standardele minime ale UE. Problema reală de conformare este însă în altă parte: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat, într-o hotărâre rămasă definitivă în iulie 2025, existența unei „practici sistematice de pushback-uri”, adică respingeri ilegale ale migranților la frontieră. Consiliul European pentru Refugiați și Exilați a documentat peste 80.000 de pushback-uri ilegale la frontierele UE numai anul trecut. Mecanismul de monitorizare al Pactului acoperă doar centrele formale de screening, nu și „frontierele verzi și albastre”, zonele terestre și maritime unde au loc, de fapt, astfel de practici.

Când un stat spune pur și simplu nu

În fața unei sfidări deschise, Comisia Europeană are la dispoziție procedura de infringement în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, cea mai înaltă instanță a UE. Este însă un mecanism care durează ani. Când Curtea a amendat Ungaria cu 200 mil. euro plus 1 mil. euro pe zi în iunie 2024, pentru ignorarea unei hotărâri din 2020 privind azilul, Comisia a recuperat banii prin deduceri din plățile europene datorate Budapestei. Instrumentul funcționează, dar ajunge târziu, după ce încălcarea s-a produs. Premierul ungar Magyar a declarat deja că Budapesta „nu va plăti amenzi”.

Prima evaluare formală a conformării vine pe 12 iulie. Fondul de solidaritate nu a fost testat niciodată. Ministrul spaniol de interne a numit regulamentul conex privind returnările „disproporționat și contrar valorilor UE”, deși vine dintr-un guvern de stânga care susține cadrul mai larg al reformei. Legea devine obligatorie pentru toate cele 27 de state de joi. Ce se va întâmpla efectiv la frontiere depinde de o mașinărie de aplicare care va avea nevoie de ani ca să ajungă la capacitate deplină.