Nouă state resping ordinul Schengen

Comisia Europeană le-a cerut, pe 2 iunie, nouă guverne să înceapă eliminarea controalelor la frontierele interne din spațiul Schengen, zona de liberă circulație care acoperă 29 de țări europene și 450 mil. de persoane. Germania, Franța, Austria, Italia, Țările de Jos, Danemarca, Norvegia, Slovenia și Suedia mențin controale care ar fi trebuit să fie temporare. Unele funcționează de peste un deceniu.

Comisia are instrumentul juridic pentru a forța respectarea regulilor. Articolul 258 din TFUE, clauza tratatului care îi permite să dea în judecată statele membre pentru încălcarea dreptului UE, îi oferă exact această pârghie. Nu a folosit-o niciodată pentru controalele la frontieră. În schimb, a emis opinii fără caracter obligatoriu (Comisia Europeană, Mirage News) și a recomandat o „eliminare treptată”.

Controale temporare, puncte fixe permanente

Franța și-a reînnoit controalele „temporare” de 24 de ori după atentatele teroriste din noiembrie 2015. Austria controlează frontierele cu Ungaria și Slovenia fără întrerupere din 2015. Germania a extins în septembrie 2024 controalele de la frontiera cu Austria, unde existau de mult timp, la toate cele nouă frontiere terestre.

Articolul 25 din Codul frontierelor Schengen permite controale temporare pentru cel mult șase luni per amenințare. Curtea de Justiție a UE a decis în aprilie 2022 că acest plafon este obligatoriu. Guvernele îl ocolesc etichetând fiecare reînnoire drept răspuns la o amenințare „nouă”: migrație într-un ciclu, terorism în următorul, sabotaj rusesc după aceea. Conseil d’État, cea mai înaltă instanță administrativă din Franța, a validat această abordare în martie 2025, când a tratat reînnoirea din octombrie 2024 ca pe o nouă reintroducere, resetând complet termenul.

Reforma din 2024 a Codului Schengen trebuia să înăsprească regulile. A produs efectul invers: a extins durata maximă de la doi la trei ani și a adăugat noi motive de justificare. Reforma a legalizat din nou ceea ce instanțele începeau să considere ilegal.

Nouă capitale, același răspuns

Ministrul german de Interne, Alexander Dobrindt, a respins direct recomandarea și a anunțat o nouă prelungire de șase luni. Lega din Italia a declarat că „noi decidem pe cine verificăm la frontierele noastre, nu Bruxellesul”. Liderul FPÖ din Austria, Herbert Kickl, care și-a construit platforma în jurul ideii de „Fortăreață Austria”, nu a dat niciun semn că ar ceda.

Există o excepție parțială: Țările de Jos intenționează să înlocuiască punctele fixe de control cu patrule mobile până în toamna lui 2026, o trecere spre control bazat pe risc pe care Comisia îl consideră acceptabil.

Prețul de 70 mld. euro al teatrului politic

Costul este economic, câștigul este politic. 3,5 mil. de persoane traversează zilnic frontierele interne Schengen. 1,9 mil. sunt navetiști transfrontalieri permanenți. Primarul orașului Nijmegen, Hubert Bruls, spune că aceste controale „afectează relația dintre cele două țări” și îi costă pe navetiști timp și bani în fiecare zi. Un studiu al Centre for Economic Policy Research estimează că verificările reduc comerțul UE cu bunuri și servicii cu 1,3 %, echivalentul unui volum anual pierdut de 70 mld. euro.

Cercetătorul în domeniul migrației Gerald Knaus numește controalele Germaniei „politică simbolică pe care, odinioară, doar AfD o cerea”. În Franța, ministrul Justiției, Gérald Darmanin, a propus un moratoriu de trei ani asupra imigrației, interpretat pe scară largă ca poziționare pentru alegerile prezidențiale din 2027. Guvernele mențin controale puse sub semnul întrebării de instanțe și economiști, pentru că eliminarea punctelor de control costă voturi.

O instanță germană din Koblenz a decis în mai 2026 că verificările de la frontiera cu Luxemburg au încălcat Codul Schengen. Germania a făcut apel și a prelungit oricum controalele. JEF Luxembourg, filiala luxemburgheză a Tinerilor Federaliști Europeni, a cerut guvernului de la Luxemburg să ducă Germania în fața Curții de Justiție a UE în baza articolului 259, mecanismul rar folosit care permite unui stat membru să dea în judecată un alt stat membru. Niciun guvern nu a făcut acest pas. Comisia nu își folosește atribuțiile de aplicare a dreptului UE. Instanțele naționale emit hotărâri pe care următoarea reînnoire de șase luni le depășește în practică. Schengen, conceput ca un cadru juridic obligatoriu, funcționează acum ca un aranjament voluntar, menținut doar acolo unde calculele electorale îl permit.